The dystopian utopia

IV

Linn POV

E rece...simt sufletele plantelor trecându-mi prin trup, voci strani dar familiarele...Unde mă aflu? Ce se petrece cu mine?

După râu se zăresc stânci de foc, atât de viu colorate...

Cu fiecare pas pe care îl fac îngheț, un somn adânc mă cuprinde iar focul mă învrăjbează într-un dans lent.
La fiecare mișcare, un suflet răsare din pământ iar sunete melodioase joacă printre stânci. O mână mă prinde de umăr și mă trage în înapoi, pierzându-mi echilibrul iar totul în jur întunecându-se...

Mă trezesc lângă râu, cu o durere de cap și arsuri pe tot corpul. Cineva se aproprie lent și dispare apoi reapare mai aproape însă chipul îi este ascuns. Mă târăsc la tulpina unui copac iar creatura aceea se aproprie cu pași mărunți spre mine. Teama mă cuprinsese iar eu mă făceam ghem protejându-mi talismanul. Un urlet subțire se aude iar creatura dispăru în întuneric. O voce îmi pare cunoscută și îmi fac curaj să-mi ridic capul.

-Mușețel?
-Domniță? De ce rătăcești prin aceste păduri ale morții?
-P..păduri ale morții?
-Da, dincolo de râu sunt Stâncile Sângerii ale lui Glotus. Se spune că cine îi pășește teritoriul, sufletul îi va fi închis în stâncă, ademenind la rândul său alte ființe.
-Dar ceva m-a tras înapoi...
-Era un Jurământ.
-Jurământ? Ce fel de Jurământ?
-Talismanul tău este Jurământul dar și un blestem.
-Sunt blestemată sau cum?
-Nu scumpa mea domniță. Dar puterea acelui talisman îți poate prevestii viitorul iar sufletul celui ce te-a adus aici te călăuzește sau te condamnă la moarte.
-Vrei să spui că tatăl meu m-a salvat? De ce a dispărut fără să-i văd chipul? L-ai omorât?!
-Nu, dar putea să-ți facă rău așa că l-am izgonit.
-Îți mulțumesc totuși... Nu credeam că te voi mai vedea.
-Domniță, locurile acestea sunt primejdioase, nu este eroic să cutreieri singură prin acest ținut dacă nu îl cunoști. Dacă dorești, te pot însoți oriunde vei merge.
-Mi-ar face plăcere să am un prieten ca tine la drum.
-S-a făcut!

Încerc să mă ridic de pe pământul umed și constat că în jurul meu apăruse iarbă iar o floare răsărise din pământ. Pe picior aveam o tăietură mică sub formă de dragon cicatrizată.
Talismanul îmi strălucește la gât și luminează floarea.

-De ce locul unde am stat a devenit viu?...
-Numai un suflet pur poate aduce culoare și da viață locului unde se află.

Mă ridic și privesc din nou locul unde am stat apoi pornim încet la drum cu o speranță, meditând la cele întâmplate...

-

Massu POV

Atât de cald lângă un râu cu apă dulce și rece... O căprioară își potolește setea pe marginea cealaltă a apei în timp ce o pasare mistică își construiește casa într-un arbore pitic de măceș. Cum poate fi ținutul acesta atât de colorat dar nici-o creatură primejdioasă?

Îmi iau arcul și mă ridic din iarbă. Ciudat... Locul se uscase iar eu aveam arsuri în palmă...

În spatele meu era un vultur roșu cu penele arămii. Îmi scot o săgeată țintind pasărea.

-Stai!

Mă uit nedumerit la auzul acelui grai și mă îndepărtez puțin până am căzut în râu. Mă ridic și privesc pasărea din nou.

-Stai...poți să vorbesți?
-Normal, dacă așa dorește scriitoarea, respect șcenariul.
-La mine nu scrie că trebuie să pic în râu.
-Păi asta și era ideea, oricum nu-ți strica o baie, păreai înfierbântat.
-Da... nu știu de ce locul unde am stat este uscat.
-Arcul care îl ai...
-Pe care*
-Frate, sunt pasăre.
-Te-ai luat de mine cu șcenariul, măcar citește-l corect.
-Vrei să știi ce e cu acel arc sau te scoatem din capitol?
-Bine, bine...
-Trăia o dată un asasin în această pădure cu multe secole în urmă. Acel asasin a murit la umbra unui stejar de Quebrancho iar sufletul i s-a transformat într-o sămânța din care a răsărit un nou arbore, purtându-i sufletul. Arcul tău îi poartă sufletul, iar în mâini greșite poate aduce sfârșitul celor 7 ținuturi.
- Vrei să spui că distruge orice creatură puternică cu acest arc?
- Da, însă nu uita...trebuie să fi calm, precaut și bine calculat atunci când țintești pe cineva. O clipă de neatenție iar săgeata se va întoarce la tine.
-Și dacă îmi străpunge pieptul?..
-Gândeste pozitiv...controlează-ți furia și concentrează-te asupra țintei atunci când tragi și nu vei pății nimic.
-Da, dar...
-Fără dar... Acum spune-mi încotro te îndrepți?
-Spre necunoscut. Nu mai am pe nimeni și călătoresc prin tot ținutul.
-Ți-aș putea fi camarad, pot zării primejdiile de la înălțime și să-ți dau de veste.
-Dar nu te cunosc... Cine ești?
-Sunt Valor. Dar tu tinere?
-Massu.
-În regulă atunci, dacă ai nevoie de ajutor aprinde un fir de iarbă iar eu voi veni.

La o bătaie de vânt, Valor își luă zborul și se face nevăzut. Eu mi-am continuat călătoria, privindu-mi temător arcul dar meditând asupra puterilor acestuia...