The dystopian utopia

XI

Pământul începe din nou să se miște si ne adăpostim cu toții după stâncă apoi se lasă liniște deplină...

-Ce-a fost asta?întreabă Massu.
-Habar n-am... Spun ceilalți în cor.

        Un foșnet se aude și iar se lasă liniște, așteptând lipiți de stâncă. Un bătrân cocoșat se face văzut și ne urează seară bună. Linn se ridică și se aproprie de bătrânel făcând cunoștință. Părea genul de bătrânel sociabil și prietenos.

-Bună seara moșule!
-Bună să-ți fie inima domniță, ce căutați în mijlocul câmpului noaptea?
-Mergeam iar o lumină puternică ne-a adus aici și ne-am întâlnit cu cei doi.
-Aaa... se pare că cele două lumi v-au adus aici.
-Cred că da...ne poți ajuta? Avem un rănit și...
-Cum să nu! Urmați-mă, căsuța este aproape de râu.

       Linn este îndrumată de bătrânel, urmată de Massu, Mușețel și Valor.

        Ajungând la căsuță, bătrânul îi poftește înăuntru și pregătește câte un culcuș pentru fiecare. Linn îl ajută pe bătrân în timp ce Mușețel aduna vreascuri pentru foc iar Valor îl supraveghează pe Massu.

-Șiiiii... de cât timp locuiești aici?
-De când a început războiul în Regatul Celor 7 Elemente
-Există vreun regat în acest ținut?
-Da. În urmă cu 10 ani, regina născuse doi gemeni. A fost cel mai bogat an în întreg ținutul, însă la 8 ani de la nașterea Celor doi gemeni,o creatură mistică, a rupt echilibrul. De atunci...gemenii nu au mai fost văzuți. Tărâmul nu mai avea culoare.
-Înteleg...
-Voi cine sunteți? Nu păreți din zonă...
-Umh... până astăzi nu i-am întâlnit... Băiatul rănit e Massu iar camaradul său, Valor. Amicul meu plecat după vreascuri e Mușețel iar eu sunt Linn.
-Linn...ai un suflet cald și bun, mai ales că ai salvat o viață...
-Dacă nu era Mușețel și Valor nu l-aș fi salvat la timp...
-Va fi bine!
-Sper.

        Discuția celor doi e întreruptă de Mușețel când intră în căsuța și îi face semn lui Linn să vorbească.

-Linn, eu nu aș avea încredere în el!
-De ce? Ne-a primit în căsuța lui și încearcă să ne ajute.
-Tot nu am încredere în el.
-Eu n-am încredere în rănit și pasărea lui.
-Ai făcut ce trebuia, nu poți să-i condamni...

        Valor se aproprie de ei și le mulțumește pentru ajutor apoi dă să plece cu Massu însă sunt opriți de bătrânel.

-Unde vă duceți?
-Nu vrem să deranjăm...
-Deranj? Se amuză bătrânul. Nu-i nici un deranj, de mult nu am mai ajut companie. Veniți să mâncați și odihniți-vă.

        Ne strângem toți în jurul măsuței și mâncăm vânat cu salată. După ce terminăm, fiecare se duce la culcușul său.

      Afară era plăcut, cerul senin iar câțiva greieri completa liniștea.

    Linn nu are somn și iese afară pe trepte cu o pătură veche pe ea, stând sprijină de marginea casei privind stelele. Câți va pasi se aproprie de ea și îi atinge umărul.

-Nici tu n-ai somn? Întreabă Massu.
-Tu de ce nu te odihnești? Rana ta...
-Sunt bine... Îți mulțumesc că mi-ai salvat viața...

        Se privesc apoi privirile lor sunt capturate de cer. Linn începe să tremure de frig iar Massu se miră de acest fapt deoarece era destul de plăcut afară.

-Ești bine?
-D..da.
-Ți-e frig?
-N..nu.
-Ți-e frică?
-N..nu.
-Dar?

        Linn se uită la cer și nu mai zice nimic. Massu se înroșește și o ia în brațe. Linn se oprește din tremurat și se înroșește apoi îi trage o palmă.
Massu îi dă drumul și o privește nedumerit fără să zică vreun cuvânt.