ALTFEL

IV

In ultima vreme nu reusesc sa am un somn ca lumea. Nici noaptea asta, nu a facut exceptie. Parca ma trezesc mai obosita decat eram cand m-am culcat.

Un gand mai vesel imi trece prin minte. Oare ce face canarul de la Alex, Galbenus ? Sa nu uit sa il hranesc inainte sa plec la lucru.
Ma ridic din pat si ma uit dupa el. Dar cusca cu pasarea nu mai e pe masa unde am lasat-o ieri seara. Poate l-a luat Alex.

Il vad in bucatarie.

- Buna dimineata. L-ai luat tu pe Galbenus ?
- Pe cine ?
- Canarul pe care mi l-ai dat ieri.
Se uita la mine cu o fata uimita.
- Eu ti-am luat un canar ? Ieri ?
- Da. Unde ii ?
- Ce se intampla cu tine ? Nu te simti bine ? Eu nu ti-am cumparat nicio pasare. Poate ai visat...
Simt cum incep sa ma infurii.
- Nu am visat. E adevarat.
Il caut prin toata casa, dar nu e nici urma de el. Nici de cusca sau semintele lui. Nimic.
- Alexa, ce se intampla cu tine ? In ultima vreme te-ai purtat ciudat, ma intreaba ingrijorat.

Ma ingrozesc.
Oare ce e cu mine ? Mi se pare ca aud lucruri, nu mai stiu unde imi pun telefonul, imi amintesc ceva ce nu s-a intamplat, nu dorm bine noaptea... Simt niste fiori reci pe sira spinarii.

- Ar trebui sa iti mai faci niste analize. Nu ti-ai mai facut demult. Probabil esti doar obosita... incearca sa ma linisteasca sotul meu.

- Off, nu mai stiu ce e cu mine... uneori simt ca o iau razna, ii zic cu lacrimi in glas.
- Poate ar fi o idee sa iti concediu mai mult, chiar si neplatit... Sau ai putea renunta la job.
- Am mai avut discutia asta. Nu vreau sa renunt la servici. Imi place ce fac.
Stiu ca avem destui bani, adica tu si familia ta aveti destui bani, dar nu e vorba de asta. Stii foarte bine.
- Da, stiu. Doar ca imi fac griji pentru tine.
- Cred ca e cel mai frumos lucru pe care mi l-ai spus in ultimele luni, ma inmoi eu si il imbratisez.

Dar sufletul mi-e umbrit de ingrijorare : chiar am inceput sa innebunesc ?

***
Am de trimis cateva afise la magazine. Intru in debara sa le ambalez pentru curier.
Astazi am evitat cu succes, pe aproape toata lumea. Doar cateva discutii amicale cu colegele de birou.
Mi-am rezolvat mailurile, plus problemele urgente. Restul timpului an cautat pe Google oameni cu probleme asemanatoare cu ale mele. Gasesti "n" diagnostice pentru aceleasi simptome. Care de care mai oribile. 

- Alexa ce faci ? Te ascunzi aici ?
Prin semiintunericul din debara il vad pe Elias.
- Da, cam asa ceva, ii raspund apatica.
- Mi-ai promis ca vom manca impreuna.
- Eu ? Cand ?
- Azi. Nu mai tii minte ?

Simt ca ma ia lesinul. Nu imi aduc aminte de asa ceva. Doamne, ce e cu mine ? Nu mai stiu ce fac ! Innebunesc ! La gandul asta ma ingrozesc si nu ma pot abtine sa nu izbucnesc in plans.

- Alexa, ce e cu tine ? De ce plangi ?
Incerc sa ii explic printre lacrimi:
- Canarul... telefonul... Alex... ce mi-a zis de tine si acum asta...
Ma imbratiseaza, cu o fata ingrijorata.
- Ce tot spui acolo ? Eu am glumit cu tine. Imi pare rau ca te-am suparat. Chiar nu inteleg de ce ...
Incep sa imi revin:
- Deci nu ne-am intalnit azi ?
- Nu. Sigur ca nu. Doar am glumit, ti-am spus deja. Dar ce e cu tine ? Ce tot indrugai acolo? Canari, telefoane, Alex ? 

Ii explic, succint, ce s-a intamplat in ultima vreme. In tot acest timp, ma asculta atent, fara sa ma elibereze din imbratisare. Trebuie sa recunosc ca e placut. Ma simt in siguranta. Corpul lui lipit de al meu, parfumul discret, si mana lui care imi mangaie linistitor spatele.
- Acum iti inteleg reactia. Imi pare rau.
- Nu aveai de unde sa stii.

Ii surprind privirea plimbandu-se de la ochii mei la buze. Stiu la ce se gandeste. Acelasi lucru e si mintea mea. Insa, nu face nicio miscare. Dar eu nu ma mai pot abtine. De prea multe ori mi s-a derulat filmul asta in minte. Imi apropii buzele de gura lui. Il sarut incet, apoi mai apasat. Din nehotarat, il simt cum devine dornic de mai mult. Imi raspunde la sarut cu pasiune, parca astepta si el momentul asta, de mult. Ii simt mainile fierbinti, mangaindu-mi corpul, prin hainele subtiri de vara. Ma preseaza de peretele rece si ma saruta pe gat. O ameteala placuta ma cuprinde. Am si uitat ce bine e sa te lasi luat de val. 

Brusc, imaginea lui Alex in scaunul lui cu rotile imi apare in fata ochiilor. Doamne, ce e cu mine ! Ma las prada instinctelor fara sa mai gandesc deloc ?

- Elias, nu... nu stiu ce e cu mine. Scuza-ma... nu pot...

Ma priveste nedumerit si ingrijorat.

- Am crezut ca vrei...
- Da, adica nu... Vreau, dar nu pot. Intelegi ?

Resemnat, incearca sa se explice si el:
- Imi pare rau. Sa nu crezi ca vreau sa profit de faptul ca te simti vulnerabila. Nu am gandit deloc, pur si simplu am simtit...
- E ok. Stiu...

Dupa cateva momente de tacere, ma chestioneaza:
- De fapt ce faceai tu, initial ? Impachetai afise ?
Aprob, in liniste.
- Bine, atunci hai sa te ajut si eu.

****

Sunt in pat, de mai mult de o ora. Cu toate ca e trecut demult de miezul noptii, caldura e sufocanta.
Incerc sa adorm, dar fara succes.

Astazi a fost o zi ciudata. Daca in prima parte m-au bulversat problemele mele de memorie si sarutul neasteptat al lui Elias, nici seara nu am avut parte de liniste.

Dupa servici, am mers la mall, sa imi mai fac niste cumparaturi. Tot invartindu-ma printre magazine, la un moment dat l-am vazut pe Elias. Fara sa ma gandesc prea mult, ma indrept spre el. Nu ma observa pt ca statea cu spatele.
Ma simt atrasa ca si de un magnet, parca as fi hipnotizata.
La cativa pasi, observ o fata venind catre el. O intampina zambind. Ah ! Pe ea o astepta. Probabil ca e prietena lui. Bine ca nu m-a vazut! Am ratat "ocazia" de a ma face de ras. Ii urmaresc cu privirea. Ce draguta e fata. Le sta bine impreuna.

Dar totusi, daca are prietena nu trebuia sa ma lase sa il sarut. M-am gasit eu sa fac pe moralista. Eu, aia maritata. Dar putea sa imi spuna ca are pe cineva. Sau poate are mai multe. Cine mai stie ?

In fine, voi incerca sa il evit pentru ca atractia pe care o simt pentru el e prea mare si risc sa fac o prostie, ca acel sarut din debara.