ALTFEL

V

Am incercat sa fiu cat mai ocupata astazi, asa ziua trece mai repede. Pe langa proiectele mele, le-am ajutat si pe colegele mele la introducerea datelor clientiilor in sistem.

Acum e trecut de ora 6 si mai am un pic pana termin prezentarea in Power Point pentru sefa mea.

Faptul ca am mult de lucru ma face sa ma simt bine: asa pot sa evit pe toata lumea, chiar si pe Alex, care ma bate la cap incontinuu, sa imi fac analizele, sa merg la doctor, etc., etc.

- Hei, nu ai plecat inca ? Se iveste in cadrul usii fata zambitoare a lui Elias. Se pare ca de el nu am scapat azi.
- Nu, mai am de lucru. Tu ?
- Si eu. Trebuie sa instalez un program pe calculatorul colegei tale, Andreea, spune el, asezandu-se la biroul vecin
- Acum ?
- Da, de ce ? Te deranjeaza ? Promit sa fiu cuminte si sa nu te deranjez, imi raspunde la fel de jovial.
- Stai cat vrei, ii raspund eu pe un ton apatic.
In timp ce el isi vede de treaba, il urmaresc cu coada ochiului.

Arata bine, ca de obicei: parul saten deschis putin ciufulit, intra intr-un contrast placut cu ochii caprui si tenul un pic bronzat. Tricoul alb, care ii urmeaza linia corpului tonifiat si subtire, la fel ca si jeansii bej, plus conversii albi ii dau un aer degajat si sportiv.
Ii observ mainile fine, tastand grabite. Are maini frumoase. La fel ca si zambetul, care imi anihileaza orice tresarire a vreunui neuron. Pur si simplu, ma atrage ca un magnet.

Incerc sa imi revin.
Vad ca isi deschide mailul personal de pe Yahoo, in timp ce se instaleaza ceva din pachetul Adobe.
Nu isi da seama ca il urmaresc, citeste ceva cu atentie. Imi continui si eu treaba. Nu ar trebui sa plece acasa ? Probabil il asteapta fata aia draguta cu care era ieri la mall.
La un moment dat, imi intrerupe sirul gandurilor :
- Te duc acasa ?
- Nu.
- Ai venit cu masina ?
- Nu, e inca in service.
- Si atunci ?
- E mai bine asa...
- De ce ? Incerci sa ma eviti ? Ti-e teama ca s-ar putea intampla ceva asemanator cu ...
- Nu, nu s-ar intampla! Fii sigur! il intrerup eu furioasa.
- Din ce imi amintesc, tu ai fost cea care...
- Tocmai. De aceea poti fi sigur ca nu se va mai repeta! il reped din nou.

Dupa un moment de pauza, incerc sa ma calmez un pic. Pana la urma el nu are nicio vina. Eu sunt problema.

- Uite, nu am nimic cu tine. Doar ca trec printr-o perioada mai dificila, iar prezenta ta, doar o complica si mai mult.
- Imi pare rau, imi raspunde cumva descumpanit.
- Poate e mai bine sa pastram distanta. Cel putin, o vreme...
- Mi-ar parea rau sa nu mai avem nicio legatura, imi face placere sa vorbesc cu tine...
- Stiu, si mie. Doar ca...
- Am inteles. Ne vom evita o vreme si apoi mai vedem ce se intampla. Ok ?
- Da, mai vedem...

Pleaca din birou destul de grabit, chiar daca instalarea nu s-a finalizat. Cred ca nu se astepta la asta. Dar chiar asa e, viata mea e destul de complicata si asa.

Plus ca si el are pe cineva, iar eu nu pot sa il abandonez pe Alex. Trebuie sa il ajut, are nevoie de mine. Imi amintesc cu groaza de momentele lui de slabiciune, la cateva luni de la accident, cand imi spunea ca nu poate trai fara mine, ca s-ar sinucide daca l-as parasi. Nu as putea trai fericita cu povara asta pe suflet...

Avand modelul de relatie al parintilor mei, cumva cred ca eu am idealizat legatura noastra, inca de la inceput. Voiam sa vad in el doar partea frumoasa. Din pacate, cu trecerea aniilor si aparitia problemelor, care ne tot macina, e tot mai greu.
Daca as simti macar un pic de tandrete, de iubire si apropiere fizica, lucrurile ar sta altfel. Dar asa, e tot mai dificil sa mentin pe linia de plutire simulacrul asta de casnicie.
Trebuie sa vorbesc cu cineva, care sa ma ajute sa il fac sa inteleaga ca are nevoie de ajutor, de un psiholog, de cineva care sa ii schimbe viziunea asupra vietii dupa accident... Sa realizeze ca inca are o viata de trait, o viata de care sa ne bucuram, impreuna.
Sau ar trebui sa vorbesc cu tatal lui, cu toate ca nu sunt apropiati. Poate imi da o idee... Mama lui disparuse de acasa cand Alex era doar un copil. Nu a mai revazut-o de atunci. Nu vorbea de ea niciodata.

Hai ca am terminat si prezentarea.

Cand sa ies pe usa, vad ca a ramas aprins  calculatorul colegei, unde instala programul, Elias. Dau sa il sting, cand observ ca sub ferestele deschise cu instalarea programului, a ramas deschis si mailul lui personal, de Yahoo. Se pare ca a uitat sa dea "Sign Out". Ce greseala, mai ales pentru un IT-ist. Se vede ca era cu gandul in alta parte.
Nu ca nu as fi curioasa, dar stiu ca nu e frumos si etic sa citesti corespondenta cuiva.
Vreau sa ies din mail, cand observ in Inbox un mesaj de la o adresa familiara. Nu are cum! Dar de unde ? Deschid mailul si il citesc. Reiau mai o data. Aproape ca pic din picioare. Nu mi se poate intampla asa ceva.
Mailul era de la sotul meu, Alex. Iar la subiect avea trecut : TEST.
In prima faza nu intelegeam. Ma miram ca nu mi-au spus ca se cunosc. In fine...
Dar cand am citit toata conversatia am inteles.
Eu eram subiectul "testat" , iar proba era fidelitatea fata de sotul meu. Se pare ca Elias a fost angajat de Alex sa ma verifice, daca l-as insela sau nu. Un fel de ispita...
Simt ca mi se face greata. Mi-e scarba de toata manipularea asta. Alex, cum ai putut sa faci asa ceva ? Iar eu, cum am putut sa fiu asa proasta incat sa ma las pacalita de Elias ? Cine e omul asta, pana la urma ?
Iau toate mailurile de jos in sus, de la inceput.
Se pare ca nu se cunosc personal. Treaba a fost intermediata de un prieten comun.
Din ce inteleg pana aici, Elias va primi o suma de bani destul de mare daca reuseste sa ma seduca. Trebuie sa vina cu o dovada, niste poze sau o filmare. Poate a inscenat si sarutul din debara. Cred are deja dovada de care are nevoie.

Se pare ca nu e la prima isprava de genul asta. Prietenul care il recomanda, chiar spune ca e specializat in treburi din astea.
Grozav ! Mi se parea mie ca e prea sigur pe el, in ceea ce priveste femeile.

Aha, stai ca are atasat si un fel de jurnal pe zile cu ce s-a intamplat.
Incep sa citesc si ma simt tot mai ciudat.

In loc sa gasesc aici faza cu sarutul, discutiile noastre, faptul ca m-a dus acasa cu masina, nu sunt decat lucruri neinteresante.
Nimic din ce e descris aici, nu l-ar putea face pe Alex sa creada ca l-as insela sau ca as simti vreo atractie pentru Elias.
Nu mai inteleg nimic. Citesc mai departe. Elias ii tot explica faptul ca eu nu sunt interesata de el, ca nu ii acord atentie. Alex insista.
Chiar ii sugereaza sa imi spuna ca ne-am intalnit si eu nu imi aduc aminte, dar nu ii explica de ce. Incredibil ! Ce ingrozitor ! Doar stia ca ma terorizeaza ideea ca o iau razna si nu mai stiu ce fac. Ce bine ma cunoaste ! A avut dreptate, ala a fost momentul in care am cedat.
Stai sa citesc mailul urmator cu raportul lui Elias despre ce s-a intamplat in debara.
Nimic ! Nimic despre sarut ! I-a scris doar ca m-am speriat si am inceput sa plang ca nu imi mai amintesc ce fac. Nu mai inteleg nimic. Omul asta, Elias, nu isi mai vrea banii pentru care a fost angajat ?
Termin de citit toate mailurile schimbate intre ei. Ma ingrozeste ce a devenit Alex. E mai nebun si mai rau decat mi-as fi putut imagina. Ce simte el pentru mine, nu are legatura cu iubirea. E o posesivitate bolnava, ceva de care trebuie sa scap...

Iar despre Elias nu mai stiu ce sa cred. Ce urmareste? Ce vrea? Cine este, de fapt ?

Stiu ca nu e etic, dar nu prea ma mai intereseaza acum. Incep sa citesc toate mailurile din Inbox. Poate voi afla ce caut.