ALTFEL

XI

Stiu ca e ora doua noaptea, dar nu mai am rabdare pana dimineata. Sunt deja imbracata. Imi iau poseta, telefonul, ii las un bilet lui Alex ca sa nu isi faca griji si plec in graba.
Il sun de cateva ori pe Elias, dar nu imi raspunde. Probabil are telefonul pe silentios peste noapte.
Ajung la apartament. Sun la interfon cred ca aproape un sfert de ora pana imi raspunde, cu o voce ragusita si obosita.

- Cine e ?
- Sunt eu, Alexa. Scuze ca te deranjez la ora asta, dar trebuie sa vorbim.
Dupa o pauza, imi raspunde ezitant:
- Bine..., hai sus.

Imi deschide usor nedumerit si foarte somnoros. E doar intr-o pereche de pantaloni scurti.
Cand intru, apartamentul nu mai e ca si aseara. O cutie de pizza cu resturi zace pe masuta. Cateva sticle goale de bere plus una de whisky, ii tin companie.

- Ai sarbatorit ceva ? nu ma pot abtine sa comentez.
- De ce ai venit ? trece el la subiect.
- Trebuie sa mai vad pozele de ieri. E ceva neregula acolo.

Nu imi raspunde, doar deschide laptopul si fisierul cu poze.

Asa e ! In niciuna din pozele cu Alex si Irina nu apare scaunul cu rotile.

- Dar unde e scaunul lui cu rotile ? De ce nu apare in poze ? il intreb contrariata pe Elias.
- Pentru ca l-a lasat in masina.
- Dar cum ? De ce ?
- Pentru ca nu mai are nevoie de el.
- Cum adica ? Doar e paralizat de la mijloc in jos !
- Nu mai este !

Simt ca imi pica lumea in cap. Parca nici nu pot pricepe informatia asta.

- De cand ? articulez cu greu.
- Din ce am reusit sa aflu, de vreo 6 luni. In plus, are si o aventura cu doamna psiholog, Irina Petrescu.
- Nu imi vine sa cred. De ce sa imi ascunda ca si-a revenit ? Ca poate merge ? Chiar are o aventura cu Irina ? Nu prea pare genul lui. De unde stii toate astea ?
- Am mijloacele mele, nu mai conteaza. Hai sa iti arat ceva.

Da drumul la un filmulet, in care il vad pe Alex plimbandu-se cu Irina in jurul lacului din parc. Daca mai aveam o indoiala, s-a cam dus pe apa sambetei.

- Poate vrea sa imi faca o surpriza, sa imi spuna cand e sigur pe el ca si-a revenit complet. Si oricum, nu e sigur ca are o relatie cu Irina...
- Crezi ? Ia asculta aici ce le povesteste Irina prietenelor ei.

Imi da sa ascult o inregistrare audio cu conversatia dintre doua femei.

" - Deci Irina draga, ce mai face iubitul tau ?
- Saracutul de el. Il terorizeaza nebuna de nevasta-sa. Nu mai stie cum sa se poarte cu ea. Urla la el din orice, e cu nervii la pamant.
- Dar de ce nu o duce la un psiholog ?
Poate sa vina chiar la tine, si rad amandoua.

- Da, i-am spus si eu. Dar femeia e nebuna, nici vrea sa auda. Chiar i-am propus sa ii dea niste pastile, sa se mai calmeze.
- Le ia ?
- Da, dar nici nu stie. El, dragul de el, nici nu s-a gandit. Dar i-am dat eu ideea sa i le puna in mancare. Altfel, nebuna nu le-ar lua.
- Si isi fac efectul ?
- Nu prea... A trebuit sa ii dau ceva mai tare, dar astea iti afecteaza si memoria de scurta durata. Oricum, fara reteta, nu putea sa faca rost de nici unele dintre ele.
- Dar de ce nu divorteaza de ea ?
- Pai nu poate. Nebuna l-a amenintat ca se sinucide, si el, care e un sensibil, nu ar putea trai cu povara asta. Prima data, trebuie sa isi revina nebuna, sa ajunga pe linia de plutire si atunci o lasa.
- Crezi ? Sunt multi cei care le promit amantelor ca isi vor parasi sotiile, dar apoi..."

Aici se intrerupe inregistrarea. Nici nu mai stiu ce sa zic. Parca totul ar fi un cosmar care nu se mai termina.

- Nu mai inteleg nimic. Dupa ce am ascultat aici, mi se pare atat de nepotrivita pentru Alex.
- Ai dreptate. In mod sigur nu o iubeste pe ea.
- Dar pe cine ?
- Pe tine, in felul lui bolnav. De ea doar are nevoie.
- Pe mine ? De asta i-a zis ca sunt nebuna, ca ii distrug viata ?
- Nu, asta a fost o inscenare. Avea nevoie de Irina pentru retetele pentru pastilele pe care ti le dadea tie.
- Dar de ce sa imi dea acele pastile ?
- Pai nu mi-ai spus ca in ultimul timp aveai probleme cu memoria, nu iti aminteai lucruri, nu poti dormi cum trebuie.
- Da, e adevarat. Dar de ce ar face asa ceva ?
- Pentru a te face sa crezi ca innebunesti. Ca esti prea obosita. Ca trebuie sa renunti la servici, asa cum ai renuntat la toate celelalte. Pentru a te tine prizoniera acasa, doar pentru el. Omul e bolnav, e un psihopat, un obsedat de control.
- Doamne, simt ca nu mai pot suporta. Omul asta ma distruge !
- Nu trebuie sa mai suporti asta. Lasa-l, paraseste-l ! Ai dreptul la o viata normala.
-Nu mai stiu ce sa zic. Ma simt atat de obosita, de satula de toti si toate... Dar nu inteleg de ce cu Irina nu a mai jucat sarada cu paralizia.
- Pentru ca a agatat-o pe un site de matrimoniale. Ea isi cauta un iubit mai tanar si aratos. Daca ar fi fost paralizat, avea mult mai putine sanse.
In schimb, el avea nevoie de cineva care sa ii faca rost de pastilele interzise.
- Perechea perfecta, ce sa mai zic... constat cu dezgust.

Ma uit pe masuta, la o sticla plina de Jack Daniel's.

- Iti pun un pahar ?
- In mod normal, nu prea beau. Dar, dupa ziua de azi, voi face o exceptie.

Pana la urma, am facut mai multe "exceptii" si am golit impreuna sticla. Mai mult el decat mine, dar oricum m-am ametit bine. Fara prea multe discutii, nu prea mai aveam chef.

- Ramai aici la noapte. Poti dormi pe canapea.
- Nu stiu...
- Hai, ramai. Sau facem schimb. Dormi tu in pat si eu pe canapea.
- Bine, ma las convinsa usor. Oricum nu aveam chef sa dau ochii cu Alex.

Ramane el pe canapea, iar eu ma duc in patul lui, in dormitor. Imi dau jos blugii si raman doar in tricou si bikini. Scap si de sutien, ma deranjeaza sa dorm cu el. Le arunc pe un scaun si ma trantesc in pat.
Cred, ba nu, sigur am baut prea mult. Se invarte toata camera cu mine. Incerc sa adorm cat mai repede, sa scap de senzatia neplacuta.
Ce racoros e patul, iar cearsafurile sunt impregnate cu parfumul lui. Ce ciudat mi se pare sa dorm in patul altui barbat...
Incet, incet, ma relaxez si adorm.

Ma trezesc agitata. E semintuneric si initial nu mai stiu unde sunt. Apoi imi revin, buluc, toate amintirile ultimelor intamplari. Of, deci nu a fost un cosmar ! Totul e adevarat !

Nu mai pot de sete, trebuie sa ma duc pana la bucatarie. Trec usor prin camera, sper sa nu il trezesc pe Elias.

Pisica, Isis, ma urmareste cu privirea ei verde si semiadormita. Probabil ca nu par un pericol pentru stapanul ei, asa ca se intinde lenesa pe fotoliu si adoarme la loc.

Arunc o privire spre canapea. Elias doarme agitat, se tot misca in somn. Parca are un cosmar. Ma apropii si incerc sa il trezesc usor. Dar nu reusesc, pare acaparat in continuare de ce se intampla in vis. Il zgaltai mai tare de data asta. Se sperie din somn si ma smuceste de mana. Aproape ca pic peste el. Abia acum s-a trezit.
Ma priveste perplex.

- Tu ce cauti aici ?
- Aveai un cosmar, am incercat sa te trezesc si...
- Da, imi amintesc acum.

Ramanem asa, ochi in ochi cateva secunde. El era, in continuare, doar in pantaloni scurti. Trebuie sa recunosc ca arata foarte bine. Mai devreme, eram prea agitata ca sa observ.

Suntem foarte aproape unul de celalalt. Ii simt pielea fierbinte prin tricoul meu subtire. Privirea lui, care se tot plimba de la ochii la buzele mele, imi spune exact ce vrea. Imi amintesc de sarutul acela din debara. Acum nu ma mai retine nimic. Ma aplec si il sarut incet, pe buze.
El inca ezita.
- Esti sigura ?
- Da, foarte sigura.

Ii simt mainile strecurandu-se pe sub tricoul meu, mangaindu-mi spatele gol. Corpul mi-e cuprins de fiori de placere. Ma saruta apasat. Un geamat imi scapa de pe buze. Ce bine e ! Parca am si uitat cum e sa te simti dorita.
Ma ia in brate si in drum spre dormitor, imi sopteste:
- Daca ai stii de cate ori m-am gandit la asta. Inca sunt ametit de la whisky, dar sper ca nu e doar un vis.

Nu ne mai gandim la nimic, doar ne bucuram unul de celalalt.

Imi vine in minte ceva scris de el, pe blog. Avea dreptate. Suntem ca doua piese de puzzle, care se potrivesc perfect...