Ajunsă acasă îmi despachetez bagajul şi mă instalez în vechea mea cameră de la etaj. Încă nu-mi venea să cred că sunt aici. Camera mea era exact cum mi-o aminteam. Posterele artistei mele preferate încă mai erau pe pereţi, patul era nefăcut, cum îl lăsam mereu, biroul era plin de acuarelă, iar pe dulap încă se mai observau tăieturile făcute la 2 dimineaţa cu Kate.
Kate era prietena mea cea mai bună, ne cunoştem de când eram mici. Îmi amintesc şi acum când stăteam cu orele întinse pe iarbă căutând nori cu forme ciudate sau când organizam petreceri în pijamale şi făceam karaoke.
N-am mai văzut-o de aproape 3 ani. Nu ştiu cum va reacţiona când ne vom reîntâlni. Aveam o oarecare teama în mine, dar mi-am făcut curaj şi în cele din urmă am sunat-o!
"Alo? Kate?"
"Claraaa? Am auzit că te-ai reîntors aici, e adevărat??"
"Din fericire, da! Mă gândeam că poate ai vrea sa ne vedem.."
"În 20 de minute voi fi în capătul străzii."
În timp ce o aşteptam pe Kate, mi-am aprins o ţigară.
Cele 20 de minute s-au scurs repede, în faţa mea apărând o adolescentă de statură medie, cu ochi de un albastru azuriu, părul blond până la umeri accentuându-i buzele roz.
Nu puteam să cred că era chiar Kate a mea! Am îmbrăţişat-o strâns apoi, am mers la mine. Deja era târziu, iar noi aveam multe de povestit. O noapte nu era suficientă!
CITEȘTI
Strãlucind în întuneric
Teen FictionMi-am promis că mă voi înălța spre fiecare fir de lumină din universul meu. Încerc să înțeleg ce este mai important, cine sunt şi cum pot să mă descopăr.
