Strãlucind în întuneric

Capitolul 12

E 9:15 iar în mintea mea răsună doar cuvintele dirigintei "Să nu întârzii!". Punctualitatea nu e punctul meu forte, aşa că ar trebui să se obişnuiască ca eu să întârzii. Deschid uşa, iar toată atenţia colegilor se îndreaptă spre mine. Mă uit în toate direcţiile şi răsuflu liniştită văzând că diriga nu era în clasă. Mă aşez într-o bancă de prin ultimele rânduri şi-i trimit un mesaj lui Kate.

*După ore vin-o la mine, trebuie să vorbim.*

*Bine. Sper că nu s-a întâmplat nimic rău!*

*Nu, stai calmă!*

Îi trimit mesajul apoi o zăresc pe diriga intrând în clasă. Toată clasa se ridică în picioare, în timp ce eu stau jos, atrăgându-i atenţia. Încă nu ştiu ce caut aici. Normal aş fi chiulit şi aş fi mers printr-un club alături de câţiva prieteni, dar ceva sau mai bine spus cineva, m-a determinat să nu o fac. Probabil e prima profă pe care o plac, sau aşa cred. Pot să văd surprinderea de pe faţa ei când îmi strigă numele iar eu îi fac din mână oferindu-i un zâmbet larg. Cred că nu se aştepta să vin la oră, dar iată-mă aici analizându-mi colegii de clasă şi punându-mi câteva întrebări referitoare la confuzia pe care o am în legătură cu diriga. Mă adâncesc şi mai tare în gânduri, pe măsură ce mintea mea îmi transmite mai multe emoţii când îmi amintesc de mica îmbrăţişare pe care diriga mi-a oferit-o.
Mă trezesc brusc din hipnoza care-mi stăpânea mintea. Sunt puţin ameţită din cauza concentrării mele asupra unui subiect mai delicat. Diriga se ridică, ia catalogul, şi părăseşte sala de clasă. Aceeaşi chestie o fac şi eu. Îmi iau ghiozdanul, apoi ies trântind uşa. Zgomotul produs o face pe diriga să se întoarcă pentru o secundă văzându-mă cum cobor scările grăbită.
N-am de ce să mai stau aici! De fapt, nici nu ştiu de ce m-am chinuit să vin azi.
Ies, dar nu apuc să mă bucur de chiulul meu văzând-o pe diriga îndreptându-se supărată, ba nu, nervoasă spre mine.

"Super!" Îmi spun încercând să fac pe nevinovata.
Evident, asta nu a funcţionat!

"Clara, unde pleci?" Tonul ei nu e agresiv, e normal şi pot simţi dezamăgirea pe care o are în glas.

"Eu..eu.." Mă bâlbâi neştiind ce să-i spun.

"Tu tocmai chiuleşti, aşa-i?!"

"Da.." Răspund uitându-mă în jos.
Vina îmi cuprinde trupul, forţându-mă să-i ofer o explicaţie. Încă nu înţeleg de ce mă simt aşa.
Sentimentul acesta nu mi-e familiar, neştiind cum să acţionez.

Privirea ei e fixată pe mine, aşteptând să-i justific chiulul meu nereuşit. Sunt pur şi simplu încolţită! Nu-i pot oferii nicio explicaţie logică, pentru că nu există una!
Simt cum sângele îmi fuge prin vene! Firea mea vulcanică începe să-şi facă apariţia, şi odată cu apariţia ei, sunt de nestăpânit!
Îmi ridic ochii din pământ, aţintindu-mii spre femeia blondă din faţa mea.

"Rolul dumneavoastră este de a-mi fi dirigintă, nimic mai mult! Eu nu ofer explicații nimănui, mai ales dumneavoastră, ar trebui să vă obişnuiți cu ideea!" Rostesc cuvintele domol şi clar , apoi plec.
Mă întorc pentru o clipă văzând-o cum se aşează pe o bancă urmărindu-mă cu privirea.

Ajung în faţa casei şi cotroboi prin ghiozdan după chei. Deschid uşa şi urc scările către camera mea. Scot pachetul de ţigări şi-l pun pe birou, holbându-mă pentru câteva minute la el. Într-un final scot o țigară şi o aprind. Privesc cum fumul ia diferite forme, captându-mi atenția.

"Oh! Clara, Clara, Clara! Naiva de Clara! Chiar crezi că-i pasă cuiva de tine? Hah! Deschide ochii fetiț-o! Eşti pe cont propriu!"