Strãlucind în întuneric

Capitolul 10

Alarma îmi sună. O opresc şi mai stau 5 minute.

Cele 5 minute însă, se transformaseră în 40 de minute.

"O Dumnezeule!" Exclam uitându-mă la ceas. Era 08:40.
Îmi iau în fugă cămaşa de bug si o pereche de jinşi negri şi ies alergând din casă.
O sun pe Kate.

"Kateee!?"

"Clara, unde naiba eşti? Careul începe în 5 minute!"

Îi simt tonul nervos.

"Ştiu, ştiu! Ascultă, voi întârzia 2, 3, 10 minute.."

"Cât!?"

"Nu-ţi face griji, sunt pe drum!"

"Ok. Ai luat florile, nu?!"

"Flori?!"

Uitasem un mic detaliu, florile!

"Ăăă nuu.. daaar, mă duc să iau. Sunt aproape de centru. Te pup. Pa!"
Îi închid telefonul în nas.

"Cum am putut uita de flori?!" Mă întreb în timp ce caut cea mai apropiata florărie. Din nefericire pentru mine cozile la florării erau nesfârşite.

"Perfect! Acum ce fac?"
E aproape 09:10, eu nu sunt la liceu şi nici flori nu am.
Mă învârt de colo, colo căutând o florărie mai goală.

"Bingo!"
Zăresc una, dar e în capătul celălalt. Încep să o iau la fugă şi în 5 minute ajung. Iau un buchet mare de trandafiri şi o zbughesc spre liceu.
La 09:35 ajung la porţile liceului. Ratasem mai bine de jumătate din careu. Intru şi-mi caut sala de clasă pe lista.

Sala 19A, etaj 2.

După ce urc scările, care păreau să fie interminabile, dau de un coridor cu mai multe săli de clasă.
Găsesc sala 19A şi intru fără stres, fără emoţii. Făcusem asta de atâtea ori, nu era ceva inedit.
Intru şi nu zăresc pe nimeni cunoscut. Mă aşez în ultima bancă şi pun buchetul de trandafiri pe masă. La prima vedere viitori mei colegi erau ok, cam obosiţi, dar ok. Viitoarea mea dirigintă nu era ajunsă aşa ca, mi-am luat căştile şi am dat drumul la muzică.
După circa 3 minute, uşa se deschide şi toţi se ridică în picioare, eu rămânând jos. Îmi ridic ochii din telefon şi observ intrând în clasă o femeie de statură medie, cu părul scurt şi blond ca spicele de grâu, ochii mari, albaştrii ca seninul cerului, îmbătându-te instantaneu privindu-i, nasul micut şi buzele trandafirii îi contureaza chipul alb, înspumat ca laptele, mainile fine şi delicate se împletesc excelent în tabloul trupului ei idilic. Cămaşa galbena cu mâneca scurtă se asortează perfect cu fusta neagră, brodată jos cu floricele, accentuându-i stilul elegant.

Vorbeşte pentru câteva minute despre ea, şi rolul ei ca dirigintă în decursul celor 4 ani de liceu. După ce termină de vorbit se ridică de la catedră şi ne împarte noul orar, apoi se aşează înapoi.
Văzând că nimeni nu îndrăznea să-i ofere florile, mă ridic din bancă, iau buchetul şi i-l ofer. Plec imediat ce-l ia, ca nu cumva să mă imbrăţişeze sau pupe. Pentru câteva secunde se uită întrebător la mine, în timp ce deschid uşa şi ies.
Nici măcar nu am reţinut cum o cheamă, ştiu doar că prenumele ei era foarte lung.