Capitolul 3

12 0 0
                                    

                     Teo

– Bună, Ioana! De ce așa greu?
– Salut, Deea! Păi, m-am trezit destul de târziu. Ce e cu fața ta atât de fericită?
– Păi, în primul rând, începe vacanța, în al doilea, mâine e ziua ta și în al treilea..
– Bună, fetelor! - îmbrățișându-ne Mircea, un coleg de clasă și un prieten foarte bun. Brunetul cu ochii verzi, i-a picat tronc la inimă Deei, chiar dacă suntem prieteni.
– Bună! - zic împreună cu Deea. Ce drăguț ești!
– Păi, un băiat urât nu ar sta lângă așa fete superbe. - Cred că Deea se topește după complementele lui.. ce planuri aveți pe azi?
– Vroiam să ne plimbăm! - mi-o taie scurt cârlionțata. Vii cu noi?
– Știți că nu vreau să vă refuz, dar vine azi Teo, și vroiam să ne ducem la bowling. Poate ne onorați cu prezența, văr-miu nu ar fi împotrivă!
Deea se uită la mine, iar în ochii ei am văzut sculptat cu „sânge" un „te rog", pe care nu-l puteam refuza.
– Și când ne ducem? După ultima oră de clasă?
– Hai să fugim! - ne propune Mircea. Oricum ne vom plictisi ca de fiecare dată.
Am luat-o ușor prin spatele școlii, am sărit gardul și ne îndreptăm spre locul unde ne aștepta Teo. Ăla era tot mai nerăbdător de când Mircea i-a spus că vine cu noi. După 15 minute de mers:
– Bună, Teo! Ce mai faci, frate, de când nu ne-am văzut!
– Hey! Cine sunt domnișoarele astea drăguțe care te însoțesc?
– Ah, da, ce nepoliticos sunt! Ea e Deea, o cârlionțată cu o voce superbă! - da, ea cântă foarte frumos, e talentată rău într-ale muzicii. Și blonda asta, viitoare sportivă de voley, este Ioana. - simțeam cum mi se înroșesc obrajii.
– Încântat de cunoștință! Eu sunt Teo, verișorul prietenului vostru, probabil vorbărețul ăsta nu a ezitat nici o clipă să vă povestească despre mine.
– Așa este! Cu el nu ne plictisim niciodată! Și eu sunt încântată să te cunosc! - Eu, Ioana, aia timidă și tăcută, am început să vorbesc atât de liber cu el? Cred că mă înroșisem și mai tare.
– Deea! Bucuroasă să te cunosc!
Am fost la bowling, ne-am distrat super ok, băieții ne-au condus până acasă. Pe drum, Deea a intrat într-un magazin, habar n-am de ce, eu am rămas cu Teo afară, eram prea extenuată pentru cumpărături. Am ajuns acasă, am urcat în camera mea și am adormit fără doar și poate..

OrfanaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum