Cu ce aș putea începe? Știu că la un scriitor emoțiile nu prea se regăsesc, dar ale mele, ale unei scriitoare începătoare, se revarsă ca niște valuri înaintea unei furtuni. Au mai fost și alte „tentative de dezastre literare", dar entuziasmul nu se caza în mine pe mult timp. Citind primul volum din romanul Andreei Russo „Amintiri din Viitor" (nu e o publicitate, e o recomandare!), am înțeles că nu am avut încredere multă și o dorință mai mare care să-mi „mistuie" interiorul.
Despre noua mea intenție, aș putea spune că e ceva asemănător cu un bildungsroman. Nu am intenția de a jigni sau a învăța pe cineva cum să facă un anumit lucru sau să gândească la fel ca personajul meu. Să trăiască în minciună și în întuneric atâta timp. Și nu luați decizii pripite sau să vă faceți impresii greșite. Să aveți scopuri pe care să le atingeți cu multă dorință și ardoare.
Îmi doresc pur și simplu ca această carte să fie citită și apreciată la justa valoare. Și cred că ar fi bine să-mi dau cuvântul meu de onoare: că orice s-ar întâmpla, nu mă las de scris până la ultimul cuvânt, ultimul punct al acestui roman.
Vă doresc lectură și „devorare" aprinsă pe tot parcursul romanului!
Cu respect de voi, Autoare
