Planul
Trebuia să mai stau mult la spital, dar vroiam să-mi găsesc părinții. Să-i întreb, de ce m-au născut? De ce m-au lăsat? De ce nu au mai dat semne de viață atâta timp? Aceste întrebări mă frământau încă din seara când am ajuns aici. Am avut o săptămână plină de durere fizică și morală, dar nu puteam să ies fără Odry, fără cea în care nu mai am încredere. Ah, da! Nu știu dacă a-ți observat, dar vorbesc despre ea la rece. De ce? Nu mai simt nimic pentru ea. Practic este un om care nu mă atrage cu nimic.
Și am strigat: Gata! Teo s-a speriat și m-a cuprins mai strâns la pieptul lui. Eu m-am îndepărtat de el:
- Teo, am un plan. Trebuie să fug de aici.. - am zis eu în șoaptă.
- Ești nebună?! - mai că țipase el. Trebuie să continui tratamentul, după aceea rezolvăm noi și asta. Și oricum, fără Odry, nu poți ieși de aici.
- O să pot! Asta în caz că mă ajutați.
- Cu ce să te ajutăm? - întreabă Deea, intrând în salon cu Mircea.
- Ce vrei să faci, soarele meu? - mă întreabă îngrijorat ariciul.
- Am nevoie de o mașină, de haine și bani. - le spun eu misterioasă.
- Ioana, zi-ne ce vrei să faci. - mă îndeamnă Deea.
- Bine! Dar nici un cuvânt nimănui. Am încredere în voi! Vreau să-mi găsesc părinții. Vreau să fug de aici și să vorbesc cu ei.
- Soarele meu, și dacă nu se petrece tot cum vrei tu?
- O să-mi iasă, doar cu ajutorul vostru! Ce ziceți, sunteți cu mine? Dacă nu, o să înțeleg.
- Da, normal că da! Cum să te lăsăm să treci singură prin asta? - îmi zice Deea luându-mă de mână.
- Mâine Odry e în tură de noapte. Deea, vreau să te rog să treci să-mi iei niște haine. Și carnetul de la Teo, le pui pe toate în rucsacul meu.
- Sigur, atunci aricel, trebuie să rămână cu tine.
- De ce, scumpa mea, întreabă Mircea, eu vin cu tine.
- Mircea, nu mai da întrebări tâmpite! Teo va lua mașina părinților tăi, trecem pe la Ioana să-i iau rucsacul și venim aici.
- Eu te sun pe tine și ieșiți. - zice Teo gânditor.
- Dar, trebuie să-mi schimb hainele! - tresar eu dintr-odată.
- A, nu Deea! O să pară suspect! I să-ți iei halatul.
- Mâine vine Mircea după masă, iar Teo vine să mă ia. - zice Deea.
- Atunci, noi vă lăsăm, zise Mircea.
- Ne ducem să ne pregătim, de evadare. Și da, dacă mai ai nevoie de ceva, sună-mă! - îmi zise cârlionțata îmbrățișându-mă.
Noaptea aceea, nu am dormit. M-am tot gândit la ce o să ajungă aventura asta..
