Keep loving, Keep blogging

Capitolul 3

Gabe's P.O.V.

Eram captiv la ora de Informatica, intr-un proiect ce solicita echipe de cate doi. Si cu cine credeti ca am picat? Exact, eu si cu Ash formam o echipa. Nu s-a mai intamplat niciodata sa avem de facut lucru la comun, dar astazi proful de info era plecat, iar profesoara de istorie (care cred ca atipise pe scaun) ne daduse un proiect legat de liceu.

Aveam de creat un limbaj de programare destul de dificil, si eram absolut sigur ca blonduta de langa mine nu pricepea nici macar un cuvant din ce ziceam.

-Ai inteles?

-E ca si cum ai intreba un porc daca a citit o carte, Gabe! Pe bune, nici nu stiu ce caut aici. Nu mai incerca sa-mi explici. N-am de gand sa fac nimic azi. Si mai ales cu tine.

Am zambit smecher, dar nu catre ea, ci mai degraba catre monitor, cat sa nu ma vada. Incerca sa fie distanta fata de mine, dar undeva in glasul ei simteam putina prietenie.

-Eu nu sunt Leo, fetito. Daca ai draci, nu cred ca eu sunt persoana care trebuie sa ti suporte.

-Te rog, zise si-si roti ochii peste cap. De ce as avea vreodata incredere in tine? 

-Nu caut increderea ta, am mintit eu. Dar as putea sa te ajut cu blogul tau.

-Si mai ma rog de ce m-ai ajuta, zice ea, lasandu-se pe spate. 

-Pentru ca vreau sa ma razbun pe el la fel de mult ca tine. Pentru ca mi-a furat pe cineva drag. Dar asta deja nu mai e treaba ta. 

-OK, atunci, trecand peste asta, cu ce m-ai putea ajuta tu pe mine?

-Tu sti o gramada de secrete despre Leo, corect? Ei bine, iti va fi destul de greu sa le dovedesti. Dar eu o pot face.

-Hei, ce e galagia asta ?! se aude vocea nervoasa a profei de isto.

Ne-am intors rapid la calculator si am inceput sa ne prefacem ca lucram la proiect. Speram din tot sufletul sa nu se indrepte spre noi in momentul acela. Poate era o babaciune care adormea pana si la ora ei, dar avea asa un talent la a te lua de guler si a te duce la directoare de n-aveai aer.

Pana la urma, nu noi am fost "norocosii", ci un pusti dintr-o alta clasa. Am rasuflat usurat.

-Ne intalnim la dulapuri dupa ora.

-Al meu sau al tau?

-Al meu.

Si, asa cum ne promisesem, dupa o ora de info mai stresanta decat as fi crezut vreodata ca o sa apuc, m-am dus spre dulapuri. Nu ma grabeam, desi Ashley o luase inaintea mea cu mult. Ma gandeam la un plan bine stabilit, si nu doar la cateva idei ce puteau esua oricand. Si atunci mi-a venit in minte unul stralucit.

Daca ii castigam increderea si puteam intra in grupul ei Anti-Leo, poate as fi putut afla cum functioneaza laptopul ei si ce sistem de protectie are. Nu eram un hacker profesionist, ca sa distrug orice fel de baza de date. Imi trebuiau anumite informatii inainte de toate. Si in plus, as afla ce secrete despre Leo sunt gata sa fie postate.

Si atunci m-a lovit vina. Ashley imi era draga, si n-as fi vrut s-o vad suparata si lovita in orgoliu din cauza unui idiot. Dar ce altceva era de facut? Riscam sa intru la puscarie din cauza aceluiasi tip scapat in cap la nastere pe care eu il credeam cel mai bun prieten. 

Am oftat ingandurat, cu mainile in buzunar, apoi am dat coltul intrand pe coridorul cu dulapuri. In fata dulapului lui Ash statea rezemata ea si Ronny. Imediat cum satena ma vazu, incepu sa ma sageteze cu privirea.

-Nu ne intereseaza, incepu ea. Acum poti sa pleci. Castingul s-a terminat, zise Ro facandu-mi semn sa o iau din loc. 

Pe bune? Casting? Ea habar nu avea ce e aia talent actoricesc. Pricepusem gluma, dar stiam ca bate la ora de teatru la care m-am inscris de buna voie. Si mai pricepusem ca vroia sa spuna "Cara-te!" pe limba oricarui regizor.