Keep loving, Keep blogging

Capitolul 5

Gabe's P.O.V.

Stateam in fata salii unde Ash urma sa fie operata. Avea rani adanci pe brate si, cel mai grav, la cap. In schimb, eu aveam doar zgarieturi usturatoare pe mana dreapta (partea pe care era amplasat volanul). Ronny fusese cea mai norocoasa. Doar lesinase din cauza fumului inhalat, iar acum, dupa dezintoxicare, se odihnea in patutul ei caldut - sau cel putin asa am cezut, pana cand am simtit pe cineva batandu-ma pe umar.

- Gabe? intreba ea.

- Mmm... da?

- Voiam sa-ti multumesc pentru ca m-ai scos de acolo. Nu-mi sta in fire sa recunosc lucruri de genul asta, dar ai fos curajos...

Nu ma interesa ca imi multumea. Nu ma interesa cat de curajos fusesem. Toate astea se intamplasera din vina mea, iar asta nu puteam sa iert atat de usor. Din cauza mea, cea pe care o iubesc si pe care in sfarsit puteam sa o tin in brate, tocmai intrase intr-o operatie complicata. Dar daca va muri? Daca nu o voi mai vedea vreodata?

Toate gandurile rele se napustisera asupra mea, vazand asta, Ro s-a dat un pas inapoi, ca sa-mi poate analiza chipul pe de-a-ntregul.

- Oh, Gabe, plangi? Te-am flatat prea tare? Imi pare sincer rau...

Am crezut ca glumeste, la inceput. Eu nu plang. Indiferent care ar fi motivul. Si nu permit nimanui sa-i fie mila de mine. Urasc asta. Ii urasc pe toti cei care ma cred incapabil doar pentru ca trec printr-o incercare grea. Nu am nevoie de atentia lor! Nu am nevoie de astfel de oameni!

I-am impins mana lui Ronny si pe ea, de asemenea, fara sa vreau.

- Hei, dupa ce ca ti-am multumit pentru...

- Pleaca! am tipat la ea. N-am nevoie de nimic de la tine. Doar pleaca si lasa-ma dracului in pace!

- Bine, dar atunci cand vor veni parintii lui Ash, tu sa le explici ce s-a intamplat! Ai sa vrei sa fiu prin preajma cand toata lumea o sa te traga la raspundere!

Am lasat-o sa plece, fara sa mai spun nimic. In mod normal, as fi comentat, dar nu acum, cand tot ceea ce i s-a intamplat celei pe care o iubesc mi-a depasit cu mult orgoliul. M-am lasat sa cad pe spate, in timp ce am astepta. Si am asteptat, si am astepatat... Pana cand m-am trezit pocnit in cap de o geanta poloneza. 

- Au! am strigat, frecandu-mi pielea capului care ma durea atat de tare, de parca ar fi aruncat cineva cu pietre.

- Cum iti permiti sa imi bagi fata in spital, nemernicule?! Cum iti permiti?!

Dupa ultima fraza, o doamna m-a luat de guler, in timp ce un domn se vedea tinand-o de la spate.

- Jane, te rog! striga barbatul. Nu face o scena chiar in mijlocul spitalului!

- Dar depravatul asta a fost acolo, in masina aceea! Mi-a distrus fata! De unde era sa stie copilasul meu mic si scump ca se va intampla asa o tragedie intr-o scurta plimbare cu Ronny si Leo? De unde sa fi stiut copilasul meu mic si dulce ca va ajunge in spital daca va conduce masina iubitului ei? De unde, Daniel, de unde? zise femeia catre barbat, printre suspine.

Stai putin. Ash a iesit la plimbare cu Ronny si cu Leo in masina iubitului ei? Eram absolut sigur ca Ashley nu avusese timp sa-si anunte despartirea de Leo fata de parintii ei care, din cate stiam eu, fusesera plecati. Asta inseamna ca ei inca il mai considerau pe fostul meu prieten iubitul ei. O, Dumnezeule! Vor cumva sa spuna ca eu am condus masina care a produs accidentul?

- Politia va decide pedeapsa pentru individul asta care ne-a nenorocit fiica. Nu mai plange, Jane. Totul o sa fie bine.

Politia? Ei stiau ca eu am produs accidentul de la politie? Dar nu eu fusesem faptasul! Nu eu eram in masina cu pricina!  Cum de a confundat politia doua amanunte atat de importante? Eu le salvasem viata lui Ronny si lui Ashley iar acum eu eram cel acuzat ca fiind "asasinul" lor? Asta se putea doar daca... Doar daca Leo a depus plangere la politie impotrva mea, daca a schimbat datele problemei astfel incat totul sa fie pus pe seama mea.

Dar de ce? Avea nevoie de mine! Stia ca daca intru la inchisoare, indiferent care ar fi cauza, nu l-as mai fi putut ajuta cu hackul. Dar adevarul era ca, in accident fusesem implicati doar noi patru. Daca ar fi dat vina pe Ronny, s-ar fi dovedit foarte usor ca nu ea a fost de vina, pentru ca ea nu patise mai nimic inafara de inhalarea fumului toxic. Pana si Leo, care era adevaratul faptas trebuia sa aibe ceva rani. Pe Ashley nu avea cum sa dea vina, clar. Si am mai ramas doar eu...

Ashley's P.O.V.

Deschideam ochii incetisor si greu, ca si cum pleoapele ar fi purtat pietre pe suprafata lor. Nu vedeam mai nimic, pana cand privirea incetosata nu a disparut complet. Si totusi, puteam distinge o persoana deasupra mea. 

Am clipit des ca sa-mi recuperez vederea, dar am regretat ca am facut-o in momentul in care l-am vazut pe Leo cu un cutit in mana, in salonul unde eram internata. Am vrut sa tip, dar nu puteam. Un aparat care ma ajuta sa respir (chipurile) imi inconjura gura. 

- Ashley, Ashley, Ashley... incepu el. Jur ca daca ma faceai sa mai astept un minut, te deconectam de la aparate.

Mi-am rotit ochii spre mainie mele si spre trunchiul meu. Peste tot erau bagate perfuzii si tot felul de chestii care, banuiesc, ar fi trebuit sa ma tina in viata aici si acum. Leo s-a apropiat de mine cu cutitul, indreptandu-l spre aparatul respirator. Am vrut sa tip, sa ma zbat, dar simteam ca sunt paralizata, chiar daca eram constienta de tot ce se intampla in jurul meu.

Firul de la aparat a fost taiat, iar masca inlaturata. Spre surprinderea mea, am reusit sa respir singura. Mai greoi putin, dar totusi am reusit.

- Acum ca poti vorbi, te sfatuiesc sa nu tipi. Oricum nu te va auzi nimeni. Doctorii te-au trimis intr-o rezerva izolata de restul spitalului.

- De ce... au ... facut as-as-asta?

Imi miscam buzele si incercam sa reproduc cuvintele, dar nu puteam decat sa ma balbai.

- Pentru ca am reusit sa-i corup, bineinteles. Chiar crezi ca te lasau singurica aici, cu mine, fara ceva banet? Pot sa te violez daca vreau, si nimeni nu va sti niciodata nimic.

Pielea mi s-a facut de gaina. Doamne, te rog, nu! Incepusem sa tremur, oarecum, iar buzele mi se crispasera. Imi era frica de el. Niciodata nu mi-am inchipuit ca Leo poate fi atat de rau si intr-atat de dusmanos incat sa conceapa toate astea. Totul era atat de ireal... Nu era Leo pe care il cunosteam eu.

Il puteam vedea pe blond cum ranjeste malefic.

- Dar nu vreau asta. Tu n-ai putea satisface nici un caine pikinez. Vreau doar sa te anunt ca de astazi, nu mai exista nicio Ashley Davis.

- Po-po-poftim?

- Exact asa cum ai auzit. Ai fost declarata decedata. Vrei ramane in salonul asta izolat tot restul vietii tale. Iar doctorii vor avea grija ca nu vei iesi de aici. Cat despre parintii tai, draga domnisoara, si-au dat acordul ca tu sa fi incinerata.

- In...Incinerata?

- Arsa, papusa. Arsa. Si nu imi va fi deloc greu sa inlocuiesc presupusa ta cenusa cu cea unui maidanez. Sa spui sarut-mana ca nu ti-am luat viata. 

S-a ridicat de pe scaunul pe care fusese asezar, si a dat sa plece.

- De... De ce fa-faci toate... as-astea?

-Pentru ca am comis-o, te-am schilodit pe tine in locul tradatorului de Gabe. Si nu am de gand sa fac puscarie pentru asta. Nu am de gand sa-mi petrec tineretea dupa gratii. N-are decat sa si-o petreaca Rogers pentru mine!

Rogers? Se referea cumva la Gabe? Oh, Dumnezeule, nici nu vreau sa stiu ce i-a mai trecut lui Leo prin mintea aia bolnava! Dar macar stiam ca Gabriel e bine mersi si ca, macar el, nu a fost afectat prea tare in accident. Oare si Ronny era la fel de bine?

Dar oare cat de bine se vor simti cand vor afla ca eu sunt "moarta"? Dumnezeule, ce e de facut acum?...

Stiu ca nu am mai scris de mult timp, dar iata ca am gasit totusi loc in programul meu incarcat si pentru Capitolul 5 ;) Sper sa va placa :) Ideile venite in ultimele momente sunt cele mai faine, cel putin asa zic eu B-)