Capitolul 15

1.1K 85 20
                                    

Gabe's P.O.V.

- Oh, si daca va faceti griji in legatura cu blogul lui Leo, atunci considerati treaba ca rezolvata. Am parola, deci il pot sterge intr-o clipita.

- Prea tarziu... zise Ash lasand privirea in jos. 

Am tras-o putin mai aproape de mine si i-am strans mana. Apoi am ridicat privirea catre Ray ca sa-i explic:

- Directorul scolii a vazut toate astea.

- Asta e problema voastra de fapt? pufni Ray. O pot convinge pe Melly sa vorbeasca despre asta cu ta-su. 

Am rasuflat usurati. Am privit-o zambitor pe Ash. Si, cu toate ca problema ii era gata rezolvata, parea a fi ingrijorata. M-a tras putin intr-o parte si m-a privit. Era trista, asa ca am imbratisat-o fara sa spun un cuvant. Dar ea trebuia sa spuna.

- Unde o sa dormim la noapte, Gabe?

- Hei, nu e mare chestie. Daca bunica lui Ro nu ne primeste pe amandoi la ea, exista destul loc in masina.

- Bancheta din spate nu e atat de incapatoare precum crezi.

- Iar tu te gandesti doar la ce e mai rau.

Mi-am unit fruntea de a ei, iar ea a rasuflat. Respiratia sa imi musca pielea din jurul buzelor, facandu-ma sa zambesc. Am sarutat-o apasat ca sa-i ofer un sentiment de siguranta. Si am reusit, pentru ca atunci cand m-am indepartat, era zambitoare. Mi-a pus mana pe obraz.

- Au! am spus.

- Oh, scuze. Sigur te simti bine? 

- Te astepti sa-ti raspund la asta?

Am ras amandoi. 

- O sa am grija de tine imediat ce ajungem acasa la Ro.

Ronny se intoarse cu fata catre noi. Sigur ne auzise.

- Poftim?

- Ronny, putem vorbi putin intre patru ochi? am spus eu, ca sa o distrag. E important.

Eram pe cale sa-i spun despre legatura noastra. Despre faptul ca sunteti frati vitregi. Cred ca Ashley a intuit asta, fiindca dadea semne de nervozitate: se abtinea din greu sa nu-si roada unghiile. Ca sa termin mai repede, am tras-o de mana pe Ronny si am inceput cu ce mi-a trecut prima oara prin cap:

- Nu stiu cum sa incep.

Ce tampit sunt.

- Gabe, au trecut cinci minute pe ceas de cand vad ca incerci sa spui ceva. Asa ca spune odata!

- Suntem frati.

Ronny isi da ochii peste cap.

- For the love of God! Deja mi se face rau! E a doua oara cand aud chestia asta si deja imi vine sa vars!

A spus-o intr-un mod frateste, oarecum. Iar asta m-a socat? Stia? De cand? Oare chiar sunt ultimul care afla toate astea. Ma uitam la ea ca la felu' paispe'. A inceput sa-mi fluture mana prin fata ochilor, dar am ramas fara reactie. Pana la urma, m-a pocnit.

- Auch!

- Ronny! am auzit-o pe Ash strigand. 

- Ce vroiai sa-i fac? Sa-l las sa intre in coma verticala? Si care e treaba cu "la Ronny acasa"?

- Poveste lunga.

Ashley a inceput sa planga in timp ce ii povesteam surorii mele ce se intamplase. O luasem de mana atunci si o stransesem in brate. Stiam ca nu este suficient de puternica incat sa reziste.

- Uau, facu Ro atunci cand am terminat de spus tot ce aveam de spus. Imi pare rau, fratica, dar v-ati ales cea mai idioata seara. Bunica-mea a invitat un prieten vechi la cina si se pare ca ramane peste noapte. A venit tocmai din Belgrad ca sa o vada.

Keep loving, Keep bloggingUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum