Keep loving, Keep blogging

Capitolul 6

Ashley's P.O.V.

Era a treia zi in care stateam aici, in camera asta. Incercasem sa evadez de atat de multe ori (fiind de fiecare data prins) incat Leo a angajat trei gorile sa stea de paza.

Nu pot sa spun ca ma simt singura. Aveam un televizor aici, chiar daca nu era prea stralucit si, pe langa asta, Leo imi tot facea vizite. Nu ma simteam prea comod in prezenta sa, desi imi zambea de fiecare data si imi cerea sa ma simt ca acasa. Nu puteam sta cu mainile in san cand stiam ca daca nu fac ceva rapid, eu imi voi petrece restul vietii in camera asta, iar Gabe si-o va petrece pe a lui dupa gratii. 

Dar nu inteleg un lucru. Ronny este perfect constienta ca autorul accidentului a fost Leo. Si-atunci de ce nu spune nimic? Cu ce o are Leo la mana pe Ro? De ce nu vrea sa vorbeasca si sa le spuna tuturor ca nu Gabe este vinovatul?

Exact in dimineata aceea, cand eu eram tolanita in pat, gandindu-ma la toate aceste lucruri, ex-ul meu a decis sa-mi faca o vizita. Am vorbit o vreme, dar nu am avut cum sa nu-l intreb:

- Si totusi, de ce Ronny e de partea ta? Oricum o sa mor de singuratate aici, asa ca macar sa stiu.

Leo incepuse sa rada.

- Ronny nu a fost niciodata de partea mea. Doar ca nimeni nu o baga in seama, chiar daca striga din toti plamanii ca eu am cauzat accidentul. Doctorii au diagnosticat-o cu amnezie.

-Doctorii platiti de tine?

-Bineinteles! Dar hai sa trecem peste asta. Ti-am adus de mancare. 

A intins spre mine o farfurie cu salata biof, preferata mea. Cine ar fi putut sti mai bine ce prefer sa mananc ca sa ma mentin in forma, daca nu cel care ma sunoaste de aproape doi ani de zile?

Si atunci am l-am vazut. I-am vazut telefonul aproape iesit din buzunar in momentul in care am apucat farfuria. Bingo!

Imediat ce am terminat de mancat, i-am spus ca sunt insetata. Acesta a oftat si m-a intrebat daca chiar trebuie sa mearga nu stiu cati kilometrii ca sa-mi ia mie apa. Asta mi-a dat de gandit. Inseamna ca acest salon chiar era unul izolat de restul, in adevaratul sens al cuvantului. Mai ales daca se afla la kilometrii intregi fata de spital.

Dar asta insemna ca aveam destul timp sa o sun pe Ronny si sa o anunt ca traiesc si ca sunt prizoniera lui Leo, undeva intr-o camera sigilata. Cu siguranta s-ar fi descurcat ea in ceea ce priveste un plan de a ma scoate de aici.

Cand blondul s-a ridicat de pe pat, i-am tras telefonul din buzunar pe nesimtite, si am sunat-o pe Ro imediat ce usa s-a trantit in urma sa.

- Ronny, sunt eu! Ashley! Este o poveste lunga, dar te rog sa ma crezi!

Raspunsul ei a venit dupa cateva zeci de secunde de tacere.

- Ash, esti chiar tu? Dar cum? Tocmai m-am intors de la ceremonia...

- Leo ma tine ostatica. Nimeni nu stie ca eu sunt vie. Am reusit sa-i fur telefonul si sa te sun. Am incercat sa scap, dar aici sunt garzi si nu pot iesi.

- Dumnezeule! Ashley, chiar tu esti! Nu pot sa cred! Unde te-a dus?

- Stiu doar ca este o camera izolata din spital. Vreau sa spun, izolata rau de tot. Se afla la cativa kilometrii de spital. E legata de un tunel sau ceva, banuiesc.

- Ash, nu te teme. Am sa ma duc la politie si am sa le spun...

- NU !

Chiar nu puteam sa o las sa faca asta. Politia stia ca are amnezie si, cat de curand, daca mai continua cu povesti de genul asta, ar fi nimerit direct la un spital de psihiatrie.