Resentiment

482 26 6
                                    

I-am dat drumul micuței din bratele mele si l-am privit din nou spre Zayn.

-Acum, ca m-ai adus copila inapoi, ce mai aștepți?Trenul?Poți pleca.zic spre el ferm.

Se ridica din fotoliu dand roată acestuia si dintr-o data incepe sa rada haotic.

-Nu ai înțeles!Nu ea a venit la tine.Tu trebuie sa vii la ea.Nu as permite ca fiica mea sa trăiască intr-o asemenea casă.vorbeste asa de calm ca ma iau pe mine nervii.

-Ce vrei sa spui?Mama ei a putut locui aici pana acum, ea de ce nu ar putea?am soptit spre el.deoarece nu vreau ca fiica mea sa asculte asta.

-Vii sau nu?a intrebat el luând-o pe Anais in brațe si pornind spre ușa.

Nu aveam de ales.Vreau sa fiu langa copilul meu macar de acum înainte daca până acum nu am putut.Am lasat o lacrima sa cada si  am mai aruncat o ultima privire acestei camere.

Chiar daca reusesc sa o iau pe Anais de la el, nu vom putea locui aici.Ar fi cel mai evident loc.Daca o sa am șansa asta o sa o iau si o sa fug departe.

Am inchis ușa in urma mea si am fugit dupa ei.

-Stai!O sa merg cu fata mea!am tipat dupa el si el s-a oprit pe loc.

Ajunsa lângă ei,el mi-a dat-o pe micuta in brațe.Am fost uimita de gestul lui dar si bucuroasă ca pot profita de timpul petrecut cu ea.

-Miguel, du-le la palat.Eu am o treaba cu procurorul si dupa vin și eu.Mai ia cu tine doi gardieni.Nu vrem sa se intample ceva.zice si priveste spre mine cu subînțeles.

M-am încruntat si m-am intrebat ce s-ar putea întâmpla.As putea face ceva?Hmm...

Miguel ăla m-a indrumat spre masina mare care se afla langa noi.Am intrat in spate si Anais si-a fluturat manuta spre tatal ei.Mi-am dat ochii peste cap cand am realizat cat de atașată este ea de el.

Masina semăna cu un fel de dupita.In spate eram eu si Anais alături de un bodyguard, iar in fața Miguel și inca un bodyguard.
Am pornit pe drumul spre pădure in mare goana.
În stânga si in dreapta erau doar copaci.Copaci si atât.

Un gand mi-a trecut prin minte ca un fulger.

-Oprește!am spus spre Miguel.-Anais trebuie sa își faca nevoile.am zis si micuța m-a privit dar nu a spus nimic.

-Mergi cu ea.a spus el spre paznic, acesta aproband din cap.

-Nu!Fetei îi va fii rușine de el.E fata!am zis privindu-l ca o mama de fată.

A privit ganditor spre bodyguard si apoi a aprobag spre mine.

-Bine dar vino repede.a zis el si eu deja ieseam din mașina.

Am luat-o pe micuța in bratele mele si m-am prefăcut ca ma afund dupa niste copaci pana ce ei au disparut din raza mea vizuală.

Cand nu ii mai vedeam de loc am luat-o la fuga printre copaci.Parea ca alerg la vale si imi era teama sa nu na impiedic de ceva si sa o ranesc pe cea mică dar cu toate astea am fugit mai departe.
Anais a rămas tăcută in bratele mele.
Am fugit si mai tare atunci cand strigate se auzeau in spatele meu.

Nu stiam in ce dirctie sa o mai iau si asa am ajuns intr-un loc cu multe stânci.Am fugit repede in spatele uneia, acolo unde se afla un morman de frunze.M-am aruncat in el cu Anais si ne-am acoperit cu frunze.

-Uite, iubito!Asta e un joc.Noi trebuie sa ramanem aici tacute pana trec nenea ăia care erau cu noi, ok?am intrebat si ea a zambit.

Jocul ideal!am spus in gandul meu.
Am privit atenta așteptând ca ei sa apară si dupa cateva minute iata-i!Chiar in fata noastră.Au privit, au cautat si la un moment dat au vrut sa plece dar...chiar atunci am observat ca Anais se fataia deoarece avea o frunza pe nasuc.

Mama surogatUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum