Mama surogat

O nouă viața...eșuată

ZAYN POV

Deși am cerut sa nu fie lăsată nici cum sa plece, doctorii au facut opusul.Și ma enervez ca dracu' cand vad ca nu sunt ascultat in propriul regat.

Conduceam ca un maniac si aveam impresia ca am speriat-o pe Anais si, desi nu aveam de gand sa ma opresc, am rămas fara combustibil.

-La naiba cu tine!am țipat in timp ce am lovit volanul cu pumnul.Am coborat nervos din mașina lăsând-o pe micuță liniștită in mașina.

Credeam ca mai am ceva rezerve prin portbagaj dar tot ce se afla acum acolo era geanta cu bani.Am lovit puternic cauciucul roții fără sa îmi pot descărca nervii care se amplificau in timp ce secundele treceau.

Anais privea pe geamul fumuriu si nu imi puteam da seama daca e dezamăgită sau speriata.
Eu simteam o mare teamă.Îmi apăsa ușor sufletul si il elibera si iar il apăsa.Daca mai rămâneam mult pe loc aveam sa o pierd pe Steph din nou, de data asta pentru totdeauna.

Mi-am prins capul in maini si m-am pus capota mașinii.Apoi am vrut sa o iau la fuga spre palat dar nu puteam.
Însă, o mica speranță a inceput sa atârne pe un fir de ață atunci când langa mine a oprit un Audi negru.Nu era o mașină pe care sa o mai fi vazut până acum.Dominanţa geamurilor fumurii imi opreau vederea spre persoana ce intarzia sa coboare.Imi pierdeam răbdarea așa ca am dat sa plec însă, chiar in acel moment s-a hotarat sa isi faca simțită prezența.Un click ușor s-a auzit la deschiderea portierei urmată de un picior firav si încă unul iar mai la urma tot corpul femeii ce avea sa apară.Capul blond ieși rapid din mașina si se roti spre mine.Ochelarii mari ce pareau a fii de firma, rochia roșie mulata care ajungea deasupra genunchilor si pantofii de aceeași culoare cu un toc nu exagerat de inalt, ma opreau din a-mi da seama daca o cunosc sau nu pe această femeie.

S-a indreptat spre mine si oprindu-se in fața mea, am avut impresia ca asteapta o îmbrățișare atunci cand si-a deschis brațele.Dar nu avea sa vina.

Si-a lasat bratele pe langa corp si a inceput sa râdă.Ducându-si degetele spre ochelari, i-a indepartat ușor si atunci respirația mi s-a oprit.

Acei ochi mi-au amintit intr-o secundă toate amintirile pe care credeam, până acum, ca le-am uitat.

-Kara?!am exclamat nevenindu-mi a crede ca se afla chiar aici, in fața mea!-Ce cauti aici?

-Si eu sunt bucuroasă sa te revăd, Zaynye!a zis si m-a îmbrățișat scurt.

Un intreg fior mi-a strabatut trupul si nu stiam cum sa mai reacționez.
Kara.Femeia cu care am copilărit, cea de care credeam ca sunt indragostit la varsta de cincisprezece ani.Cea care părea ca ma iubește si ea dar mi-a adus in schimb doar durere.

-Tu ce faci aici?In mijlocul pustietatii?a intrebat delicat si cu multa eleganta ca de obicei.

-Am ramas aici!Te rog, am nevoie de ajutor!Du-ma la palat!Sotia mea e in mare pericol!am zis repede amintindu-mi din nou ce se întâmplă.

-De cand iti pasă asa mult de Miranda?a intrebat ironica iar eu am raspuns repede pentru ca nu mai aveam timp de pierdut.

-Ea nu e sotia mea!Te rog sa ma duci!Iti voi explica totul pe drum!

-Urca!a zis in timp ce s-a indreptat spre volan.

M-a privit incruntata cand m-am indreptat din nou spre masina mea pentru a o lua pe Anais care a stat tacuta până acum, dar si geanta cu bani.

Am urcat in mașina si Kara se uita ciudat la Anais dar nu a comentat nimic si a accelerat repede spre palat.Sper ca totul sa fie in ordine.Am intarziat cam un sfert de ora pe aici si deja e prea mult.