Mama surogat

Predestinat

Zayn POV

Ma aflu in sufrageria,distrusa acum,alaturi de cadavrele paznicilor.Stau in veșnicul tron pe care il am pe cap de la varsta de 18 ani.
Stau si ma gandesc ca sunt singur pe lume dar nu e așa!O am pe Anais!Si mai ales,o am pe Stephanie!

Da!Inca o iubesc al dracului de mult si acest sentiment creste si mai tare de cand s-a întors.Mereu am iubit-o doar pe ea!Mă urasc pentru ceea ce i-am facut dar nu a fost ceva ce am vrut.
Daca părinții mei nu erau regii acestui teritoriu aș fi putut sa imi traiesc viața la fel cum o face fiecare om!
Steph ar fii fost soția mea acum!Dar nu,eu am fost obligat sa ma insor cu Miranda doar pentru a câștiga teritoriu.Asta a fost mai presus de fericirea mea!

Gândurile îmi scapă printre degete si asta deoarece in încăpere intră ea...Era scârbita si totodata speriată de ceea ce se afla aici,asta până cand ochii i-au cazut pe mine.
O urma de dezamăgire se vedea in ochii ei dar a disparut rapid.

Nu îmi place sa o vad așa!Ma trateaza cu răceală si distanță dar eu stiu ca undeva,acolo...intr-un colt uitat al inimii încă ma iubește!Si ea stie ca eu o iubesc mult.Dar se vede ca vrea sa se razbune pe mine.Nu stiu ce are de gand dar de data asta nu o mai las asa usor.

-Ce dracu',Zayn?Cum vom ajunge?Sa dormim cu arme sub perna?Ce s-a întâmplat in seara asta nu trebuia vazut de Anais!mi-a tipat ea in fața cu ură.

Venele de la gat imi pulsau rapid si dureros si duceau tot sangele la creierul meu care oricum avea sa explodeze.

-Uite femeie!Fac tot ce pot!Tot ce pot sa fii fericită si sa traiesti in liniste,dar asta sunt eu:am multe probleme pe cap dar cu toate astea niciodata nu e deajuns,nu?Cat despre Anais!Așa e!Ea nu a vazut niciodată așa ceva!Si ști ceva?Nu a fost lasata sa vada,asta deoarece Miranda ar fi bagat-o in adancul sufletului ei numai sa nu vada ceea ce a vazut azi!Dar tu nu ai facut nimic!Doar te-ai temut pentru tine!i-am spus si eu la randul meu nervos.

O lacrima a curs pe obrazul ei la comparatia făcută dar a sters-o rapid...

-Așa e,m-am temut ca o laşă!Dar asta din cauza ta!Nu stiu sa fiu mama!Tu nu m-ai lăsat sa știu!Mi-ai luat acest drept fara ca eu sa pot spune un cuvant contra ta!Si cu toate astea...tot eu sunt lasa!a intors ea replica fara sa stea prea mult pe gând.

Au urmat momente lungi de tacere in care doar ne-am privit...

-De ce fugi de iubirea mea?am spart intr-un final tacerea privind-o cum i se albeste fața,deoarece nu se astepta sa o intreb asta.

-Și tu ai fugit de a mea!Nu cumva se întoarce roata?a intrebat zambind sarcastic spre mine.

Am ras scurt si m-am apropiat de urechea ei,ea incepand sa se panicheze.

-Promit,ca vei sti de ce am facut-o!Dar acum,îți caut dragostea si ghici ce!O gasesc!Acolo intr-un coltisor al inimioarei tale negre!Reușesc sa o găsesc, iubito!am șoptit in urechea ei simtind cum se incordeaza langa mine.

Te iubesc!am spus atat de incet,incat nu cred ca m-a auzit dar e mai bine,deoarece nu vreau sa o pun pe gânduri.

Iesind din Iad si lasand-o printre cadavre...

Heeei!Da,inca traiesc!Am pus acest scurt capitol fiindca vreau sa știți ca eu am de gand sa continui această carte!Doar ca acum sunt clasa a 8a si am multa presiune pe umeri.Urmeaza simulari si examens si am nevoie de note mari.Sper sa ma înțelegeți daca nu voi posta des.Dar macar știți ca voi posta!va adorrr