Night Criminals

Capitolul 4

Miranda 16 august 2015 11:34 a.m.

Lingurita se invarte in cana cu cafea. Ziua de ieri imi rasuna prin cap ca si cum ar vrea sa o revad. Vrea sa imi revad greselile. Sa le retraiesc.

Am tipat,ieri in masina. Asa de tare ca masina s-a oprit. Cosmarul s-a sfarsit,la fel si somnul celor de langa mine. Eduard a oprit masina pe marginea drumului si m-a privit speriat.

-Esti bine? Vocea lui parea panicata. Seth s-a trezit si el si s-a dat jos din masina. Portiera mea s-a deschis.

-Iesi sa iei putin aer,imi spune. Te vei simti mai bine. Seth ma ia de mana,tragandu-ma afara. Mana lui era asa de fierbinte,fina si mare. Degetele i se impleteau cu ale mele. Ii zambesc si il urmez pana la zidul de ciment ce impiedica masinile sa derapeze de pe sosea. Mana ii se plimba pe umarul meu,incalzindu-l. Lumina lunii era prea slaba ca sa ii desting fata ascunsa de intuneric. Mi-am mutat privirea in spate. Krista si Sierra au adormit la loc,iar Eduard se uita fix la drum. Tampla ii e brazdata de o vena care ii pulseaza puternic. Dupa trei minute a iesit afara din masina.

-Ar trebui sa plecam,spune artagos. Acum!

-Nu trebuie sa tipi,zic. Seth si-a incordat mana,vroia sa zica ceva,dar l-am strans de mana. Eduard se intoarce la locul soferului,asteptand ca sa urcam si noi. Intru in masina si dau sa inchid portiera.

-Esti ok? Esti in regula? Vrei sa vorbim despre ce ai visat? Vocea blanda imi alina trupul.

-Sunt bine.Seth aproba din cap si intra in masina. Nici nu apuca sa inchida bine masina ,ca Edy porneste rapid de pe loc,probulsandu-ne pe toti in scaun.

-Mergi mai incet,zice Sierra cu ochii inchisi. Eduard reduce viteza,iar cu ea si furia.

Revenind in prezent,mai iau o gura din cafea.

Discutia cu Eduard imi straluceste in minte. Eram nervoasa pe el pentru cum a reactionat asa ca am si iesit din masina atunci cand am ajuns. M-a reperat si a venit dupa mine in spatele casei.
-M,stai! Dau coltul casei si ma prinde de incheietura.
-Lasa-ma,am zis. M-am smuls din mana lui si am inaintat in curtea luminata de un felinar batran.
-Te rog. Imi pare rau! Nu ar fi trebuit sa reactionez asa. Ma prinde de mana,incalzindu-mi degetele. Ma opresc si ma intorc spre el.

-De ce ai reactionat asa? Spun. Stiu foarte bine raspunsul doar ca vreau sa il aud din gura lui. Tace. Tacerea pluteste intre noi.

Ochii lui ma patrund, magia lor imi intra in vene si ma aduce mai aproape de el.

-Ai ochii asa de frumosi,imi spune.

-Si ai tai sunt la fel. Doar ca mai minunati.

-Cum poate ca ochii mei caprui sa fie mai frumosi ca ochii tai verzi?

-Ochii tai sunt negri,spun.

-Ba nu! Ochii mei sunt maro. Nici decum negrii. Rasul lui e minunat.

-NU! Acum ochii tai sunt negri,spun pe un ton coborat. Ii simt mainile plimbandu-se pe spatele meu,facandu-mi pielea de gaina.

-Esti sigura?

-Sunt foarte sigura. Ma aproprii mai tare pana cand buzele mele fac contact cu ale lui. Sarutul nu dureaza mai mult de o secunda. O bubuitura se aude de dupa casa,facundu-ne sa tresarim.

-Ar trebui sa mergem in casa. Oricum s-a lasat frigul,zic. Ma desprind de el si intru pe usa din spate. Dupa zece minute apare si el.

Stiu ca mi-am facut griji in legatura cu Acolla si Issac,iar dupa nenumarate apeluri si plansete,am adormit pe canapea. Nu stiu cine m-a adus la mine in camera.