Night Criminals

Capitolul 7

Issac 17 august 2015 8:41 p.m.

-Unde dracu sunt restu'? Spun,nervii imi sunt la un pas sa explodeze cand l-am auzit pe Jay strigand de la cabana de mai sus. Privesc spre cabana cu doua etaje,construita din lemn masiv lacuit. Geamurile sunt usor de spart,iar usa este putin mai solida decat cea pe care o avea bunica la baia din curte. Habar nu am ce dracu a impresionat-o pe Miranda,dar pentru mine arata ca si o adunatura mare de lemne gata sa fie mancate de termite. A mai zis ceva de o cascada,care dupa semne e secata. Nu a mai curs apa de acolo de ani buni. Piatra e uscata si prafuita,plantele verzi sunt maro si secatuite,si se pare ca vremea nu tine cu noi. Norii se strang si intuneca mai rapid cerul decat acjm doua ore.

-E posibil sa fie la cealalta cabana. E mai usor sa ajunga la aia. Acolla dute si vezi.

Fata Acollei e stupefiata la cuvintele lui Edy.

-Scuza-ma! Dute tu in padure si rataceste-te. Ai telefon,si semnal dupa cate vad pe telefonul meu. Ai putea sa ii suni si sa le spui sa vina ei. Oricum vad ca Jay se distreaza sus cu Allison.Seth! Hai sa vedem daca gasim ceva lemne. Il inhata pe Seth de umeri si il taraste printe copaci.

Fata e suparata nu gluma. Parul ii e usor de observat printre copacii verzi,deși si bogati de frunze,ma intreb cum de nu isi schimba culoarea. Toamna se aproprie.

-Seth ma ajuta sa despachetam,zice Miranda insfacandu-l pe Seth. Ia-l pe Eduard sau pe Issac.

Doamne! Ce mi-a trebuit mie sa vin cu doua nebune in padure?!

-Daca m-as duce cu Edy m-ar impinge in fata daca se iveste periolul. Deci,Issac vino!

Ma supun si ma indrept spre padure, soarele se ascunde dupa muntii imensi ce ne inconjoara,iar cerul odata senin isi transforma albastrul deschis spre un negru albastrui.

Avansam in padure si ne pierd imaginea cabanei. Acum a ramas un punct maroniu amestecandu-se prin miile de frunze si ramuri groase.

-Câcat! Ma intorc si observ ca Acolla s-a julit la glezna. Mana ii alina glezna cand ma aplec sa ii observ rana.

-Esti ok? Te doare ceva? Sangele ii curge in firisoare subtiri,patandu-i sosetele albe.

Am scos un pachet de servetele cu miros de musetel,dar cand am vrut sa scot un servetel urletul unui lup mi-a inghetat sangele in vene. O simt pe Acolla tensionandu-se si se lasa si ea jos.

-Nu trebuia sa iti iei pantaloni scurti,ii spun,distragandu-i atentia. Ii tamponez rana cu servetelul.

-E ok. Daca imi luam blugi lungi,muream de cald in masina,zice Acolla. Stiu ca e speriata si vrea se ne intoarcem cat mai rapid la cabana.Soarele a apus si au ramas doar niste raze slabe de lumina rozasie. Ma intorc la gramada mea de lemne.

-Ai dreptate. Iau gramada de bete si crengi groase si ma indrept spre Acolla.

-Unde iti e gramada? Aveai multe adineauri. Ma uit in jur,ca sa descopar ca nu mai vad aproape nimic,bezna s-a impletit cu pamantul si a acoperit poteca. Luminile cabanei stralucesc la 15 m departare de noi.

-Issac,daca ne prinde ceva animal. Da-le naibii de lemne. Haide sa ne grabim.Parul ei s-a intunecat si se confunda cu mediul

-Ne vor ajunge astea,sa mergem pana mai vedem ceva! Te descurci? Cum iti e piciorul? Sangele s-a inchegat peste rana. Tine-te de mine ca sa nu te pierzi.

Habar nu am daca imi vede zambetul,dar ma asculta si ma prinde de mana libera.

Noaptea e frumoasa aici,dar ziua arata ca si dupa razboi.

Observ ca Acolla mareste pasul cand am iesit din padurea deasa si imi da drumul la mana. Fuge spre cabana si era cat pe ce sa isi suceasca glezna,a doua oara azi. Ajung in dreptul ei,la timp sa se prinde de bratul meu si ma abtin sa nu izbucnesc in ras.