Night Criminals

Capitolul 6

Toti meritam o a doua sansa. Avem nevoie de o a doua sansa,dar uneori,nu primim toti una. Unii se trezesc tarziu din depresie ca sa isi dea seama ca nimeni nu poate face nimic,ca zac intr-o balta de sange sau ca trupul se intoxica.Altii sunt luati prin surprindere,fara vreun advertisment,fara sa fie decizia lor.

Oamenii dragi ne urasc pentru ca ne-am luat viata,se invinuiesc. Victimele sinuciderii se inmultesc cu zi ce trece deoarece suntem rai unii cu altii.

Unele persoane nu vad mai departe de ei. Nu observa ca cineva inca ii urmeaza,ei doar cad, cad si cad,pana ce  gerul din jurul lor se transforma in flacarile fierbinti si crude ale infernului.
 
-A

Seth 30 septembrie 2014

Ma scufund in frica,simt cum imi inunda plamanii blocand sangele ca sa ajunga la creier. Ma intoxic,aerul refuza sa imi cutreiere caile respiratorii.

Alerg spre usa camerei mele. Usa camerei noastre. A mea si a ei. O simt de aici cum e de partea cealalta si pica. Pica in abis. Se contopeste cu timpul. Dispare. Lasa doar trupul ei minuscul si catifelat in urma ei. Parul ei castaniu atingandu-mi pieptul,ochii ei caprui-verzui privindu-ma cand ne lipeam fruntile,se sting. Dispar impreuna cu ea.

Usa e incuiata. E inauntru,spulberata.

-Te rog! Nu fa una ca asta! Lasa-ma sa intru! Esther!!! Pumnii zgaltaie usa de lemn.

Lacrimile mi se combina cu furia,ajutandu-ma sa smulg usa din balemale.

Trupul ei e intins pe podeaua rece. Parul ii e ravasit pe fata,iar mainile ii se scalda intr-o balta de sange. Lama ii atinge umarul,sticluta galbena e goala,iar capacul ei e in mana ei delicata si inghetata.

M-am napustit asupra ei,era in bratele mele cand medalionul ii s-a desprins de gat. Sunetul produs la contactul cu pedeaua a sunat ca si un pahar spart. Inima mea s-a stins cand ea a incetat sa mai respire. Politia si paramedicii sosesc in zece minute. Zece minute mai pot sa ii simt pielea fina,parfumul ei dulce,doar zece minute sa ii mai tin corpul neinsufletit in brate. Lacrimile fierbinti imi traverseaza fata picand pe a ei. O iubesc. Atat de mult. Enorm de mult.

Atarn de o ata subtire. Imi risipesc existenta in camera asta impreuna cu ea. O simt langa mine. Simt ca acum ma imbratiseaza,ma invaluie cu bratele ei subtiri,acum,fantomatice si reci. Patru pereti ne secresteaza iubirea. De acum,ne impiedica sa parasim camera. Daca o parasesc ,o voi abandona. Nu pot sa  ii mai intorc inca o data spatele. Daca o fac, ma duc la ea. La spiritul ei bland ce ma saruta in fiecare noapte,ce imi mangaia crestetul inainte sa adormim unul in bratele celuilalt.

Seth 8 mai 2015

"Luminile se intrerup,iar holurile intunecate se lungesc in neant. Geamul patrat se indeparteaza ramanand doar un punct luminat.

Faianta alba se preschimba intr-o nuanta crem,iar peretii se ingalbeniti de la fumul de tigara,se aproprie ca sa ma striveasca.
Camera se indeparteaza. Alerg pe loc,nu pot sa o salvez. Niciodata nu am putut,iar pentru asta a platit ea. A avut incredere in mine. Avea speranta la o viata mai buna,cand a mers in bratele mele."

Ma scol in capul oaselor si ma reped la fereastra. Totul e normal. Pasarile moarte zac in tufa de sub pervaz,planta uscata da semne de inmugurire,iar soarele e ascuns de arborele imens care isi intinde ramurile groase in curtea orfelinatului prabusit de povestile crude a copiilor.

Azi e ultima zi. Azi ma voi lepada de cladirea asta veche si imputita. Voi putea iesi pe usile ei vechi si ruginite stiind ca am 18 ani. Totul se va schimba.

Pentru ultima data m-ai privesc acest loc darapanat,camera pustie cu doua paturi supraetajate,locul unde ea si-a dat duhul.

Am trecut peste. Stiu asta,dar ceva in interiorul meu se zvarcoleste. E vinovatie. As fi putut sa o salvez. Daca as fi venit mai repede,ar mai fi trait.