Hot Chocolate & An Idiot

Capitoulul 10

Întreaga viață ne gândim la ziua de mâine, la viitor, la cine vom fi la un moment dat.Facem planuri, visăm, încercăm, dar ajungem cu toții la un punct în care ne dăm seama că, aspirând la o anume formă a ființei noastre, uităm cine suntem cu adevărat aici şi acum.Dacă cineva m-ar întreba cine am fost ieri sau cine voi fi mâine, aş răspunde pe nerăsuflate.Dar, momentul de acum este unicul care contează şi, în timp ce el dispare înlocuit de altă şi altă secundă, eu realizez că habar n-am cine sunt.Am fost lăsată în urmă, copleşită de planuri deşarte şi prea preocupată de persoana mea din viitor, care probabil nu voi fi niciodată.Astfel, când Midnight, o femeie superbă, cu cozi împletite şi pene în păr, m-a întrebat cine sunt, n-am putut răspunde decât:

-Sunt Vanessa.

Bibleoteca în care ne aflam avea o calitate acustică extraordinară, astfel că ecoul vorbelor mele a reverbrat în pereții din lemn, risipindu-se printre rafturile din mahon, şi ascunzându-se pe sub masa lungă, la care eu şi profesoara mea stăteam una lângă cealaltă, ea în capul mesei şi eu în dreapta ei.
Vanessa, Vanessa.....

Aveam o agendă în față, alături de un pix, iar Midnight îşi odihnea palma peste un volum vechi, învelit în piele cafenie.

-Ştiu cum te cheamă, copilă.

Părul ei lung şi bogat i-a alunecat pe umeri, când s-a înclinat uşor spre mine, spre a mă privi mai atent cu ochii ei albaştri, care mă făcuseră să o plac imediat, pentru că semănau cu ai fratelui meu.

-Numele tău e frumos, dar el e doar învelişul, carcasa.Cine eşti?

Vocea ei era groasă şi dulce, ca mierea.Am oftat adânc, plecându-mi privirea.

-Nu ştiu.

-Nu te cred.

Mi-a ridicat uşor bărbia şi a zâmbit.

-Cred că ştii, dar îți e frică să accepți.

-Păi, să vedem, am început.Sunt fiica celor mai urâți licantropi din această haită.Am trăit şaisprezece ani fără să ştiu cine sunt cu adevărat, iar acum că am aflat, nu reuşesc nici măcar să-mi găsesc lupul interior, sau cum s-o numi.Acum, în momentul acesta, am spus simțit cum ochii se pregătesc să verse lacrimile pe care mi le reprimam de ceva vreme, nu sunt nimic.

Midnight m-a luat de mână.

-Eşti cineva.Eşti aleasa Zeiței.

Punctele albe trasate deasupra sprâncenelor şi de-a lungul frunții, spre nas, semănau cu o coroană.

-Oh, da, o zeiță în care eu nu credeam până ieri m-a ales să fiu eroina lumii, când eu nici măcar nu pot ține o sabie în mână.Sau, mă rog, cu ce luptați voi, am spus iritată.

-Ok, cineva devine recalcitrant aici, a spus ea deschizând cartea.Hai să începem cu lecțiile.Pentru început, cum au apărut licantropii?

Am spus ce ştiam despre zeița Diana şi cele cinci cupluri omeneşti, cărora le dăruise puteri inimaginabile.

-Şi care sunt acele puteri? m-a întrebat ea.

-Există vârcolaci ai focului, ai apei, ai naturii, cu tot ce înseamnă ea, ai aerului şi ai spiritului, am enumerat eu.

-Bine.Acum, ce înseamnă să fii un licantrop?

Mi-am dat seama că întrebarea aceea n-avea un răspuns simplu, din felul în care s-a uitat la mine, aşa că am tăcut, neştiind ce să spun.Când a văzut că nu răspund, m-a luat de mână.

-Mai şti legenda pe care tocmai mi-ai spus-o? a întrebat ea.

Avea o fire blândă, dar ceva la ea îmi dezvăluia că era puternică.