Hot Chocolate & An Idiot

Capitolul 9

M-am trezit întinsă pe podea.

-Nessy, eşti bine?

Adam era lângă mine, iar Lorelai îmi ținea capul în brațele ei.Transpirasem şi avea gâtul uscat.Ma simțeam de parcă înghițisem nisip.

-Apă, am reuşit să îngân.Am nevoie de apă.

Adam s-a ridicat şi două secunde mai târziu avea o carafă în mâini, pe care am dat-o pe gât imediat.

-Ai reuşit, nu-i aşa? l-am întrebat.

El a zâmbit, iar, drept răspuns, a închis ochii,iar când i-a deschis, irisurile lui erau de un albastru electric, inuman.

-E un lup de apă, a spus Lorelai, zâmbind.Pentru moment, cel puțin.

-Şi tu? a întrebat fratele meu, dar Valentine a apărut înainte să-i pot răspunde.

-Vanessa, ce ti s-a întâmplat?

Şuvițele de păr libere i se lipeau de față, iar coada lui era ciufulită.

-Trebuie să vorbim, i-am spus.Acum.

El a încuviințat, şi s-a întors spre Jase, care stătea la dreapta lui, ca întotdeauna.

-Du-o la mine în cameră.Iar cei care trebuie să facă rondul de noapte, sunteți liberi să plecați.Distracție plăcută!

Muzica se auzi de undeva din capătul opus al camerei, iar cei cincisprezece oameni care rămăseseră au început să danseze.I-am văzut pe Adam şi Lorelai zâmbindu-şi, înainte ca Jase să ma ajute să mă ridic.Fratele meu m-a mai privit o dată, înaite ca sala să dispară după un şir de trepte.

Am coborât din turn pe lângă aceleaşi cărți vechi, care acum parcă străluceau ciudat în lumina difuză a becurilor.

-Ce fel de cărți sunt astea? l-am întrebat pe Jase, care nu scosese niciun cuvânt tot drumul.

După o mică ezitare, mi-a răspuns:

-Sunt volume care povestesc despre o magie care a dispărut acum mulți ani de pe fața pământului.Sau, cel puțin o mare parte din ea.

-Şi semnele de pe porți, sau de pe piedestal? l-am întrebat, simțind că ceva se leagă.

-Erau limbajul ei.Dar acum doar cea de pe piedestal mai contează, pentru că e singura rună care mai funcționează.Ea invocă magia Lunii.

-Dar de ce a dispărut?

Treceam pe nişte coridoare pe care nu le mai văzusem, unde tablourile lipseau, la fel ca statuile, dar covoarele şi mobila erau moderne.

-Nu oricine poate practica o astfel de magie, iar cei care au avut acest talent, au fost masacrați, a răspuns, iar vocea i s-a întunecat.

-Cine i-a omorât? am întrebat cu amărăciune.Cred că au fost nişte oameni minunați.

-Suntem vânați de cei pe care îi protejăm.Există ordine de Vânatori care cred că noi suntem răul care otrăveşte această lume.Oamenii nu-i pot vedea pe demoni, dar ne pot vedea pe noi.

-Oh, am exclamat, înțelegând de ce Templul arăta aşa, şi de ce neamul lor se împuțina văzându cu ochii.Erau prinşi la mijloc, între ciocan şi nicovală.

Neamul lor,am spus în gând.Nu, e şi al meu acum.

-Iar acum demonii se ridică din ce în ce mai puternici.

Am ajuns la capătul holului, unde tronau două uşi din lemn de brad, frumos sculptate, cu capete de lupi şi semiluni.

-Auzi, Jase?