Cassi P.O.V.
Suntem pe holurile universității.Avem o oră liberă între două cursuri așa că eu împreună cu Anne și Lissa mergem chiar acum sa completam formularele pentru bursa în străinătate.Oricum nu avem altceva mai bun de făcut.
Ne aflam in fata biroului secretarei neștiind care sa bata la ușă...Nu de alta ,dar femeia asta înfricoșătoare,cu veșnică ei față de acritură și cheful de viață care tinde de la 0 la mortăciune.
Desi am început viața de studente de câteva luni ,iar tot de atâtea luni am devenit prietene încă nu ne-am obișnuit cu ritmul ciudat și diferit al acestei noi etape a vieții noastre.Ne-am hotărât să mergem împreună în orice țară mai e disponibilă (suntem cam la sfârșitul perioadei de inscriere) și sperăm că doamna sau domnișoara secretară ( ce o fi și femeia aia deși tind!Pana la urma,impinsa de la spate de 4 maini...care instant au ajuns la forta unora de halterofil , bat la usa si in acelasi timp intru usor, de parca il trezeam pe Yeti.
Odata intrate in secretariat ne indreptam spre acritura care butona calculatorul de zor jucand Tetris.-Ce vreți? Spune domnișoara băț in fund dandu-si ochii peste cap enervata la culme că am avut tupeul de a o pune să facă chestia aia pentru care e plătită...și nu detaliez sa nu fiu rea.😂😏
-P-pai...am venit pentru formularele necesare aplicării spre bursa în străinătate.Preia Anne temătoare inițiativa...știți chestia aia cu "eu bat tu vorbești "...nu moare niciodată ...mergea la 9 ani...merge și la 19.😂
-Toate?spune aceasta ridicând o sprânceană.
-Daaa...Spune Lisa mijind ochii la femeia din fața noastră.
-Mai avem decât o țară disponibila.Completati astea și veniți cu ele mâine până la ora 10 .
Îmi întinde tenculetul de foi peste care vreau sa arunc o privire în caz de am vreo neclaritate...nu de alta dar dacă până mâine la 10 nu sunt completate CORECT,șansa noastră pica deoarece atunci se încheie înscrierile.
-Voi nu aveți cursuri? Stați aici și vă uitați peste fiecare foaie in parte? Nu vreți și o cafea? Scuipă femeia pe un ton batjocoritor cu vocea ei pițigăiată.
-Cu lapte și fără zahăr,te rog! Spune Anne iritată la maxim de atitudinea femeii ce acum o ucidea din priviri.
-Ne cerem scuze!plecăm acum ! Spune Lissa cu cel mai fals zâmbet pe care îl are și ne târăște practic pe amândouă până pe hol.
♥
Dupa terminarea cursurilor plecam fiecare la casa ei . Dupa ce termin de invatat adica ...cam pe la 2 dimineata...nu ma judecati ,biocelul imi pune capac... ma intind lenesa spre noprtiera luand teancul de foi ce trebuiau completate.
Ura..inca o ora pe care puteam sa o dorm.
♥A doua zi ma trezesc din cauza alarmei ce suna ca disperata de vreo 5 minute , ma duc imi fac un dus , ma schimb si plec spre facultate. In fata intrarii le vad pe fetele mele asteptandu-ma, bineînțeles..cu teancul de foi in brate, gata sa fie predate.Ne salutam si plecam spre secretariatul groazei .
♥
Anne P.O.V.
Ajunse din nou în fața secretariatului parcă îmi e rușine de scena avută ieri dar trebuie să îmi calc pe mândrie dacă vreau sa ajung in Coreea ...aceasta era ultima tara rămasă și coincidență sau nu de acolo m-au adoptat și mei...poate asta e mai mult decât o oportunitate...poate e un semn....Sunt distrasa din gândurile mele profunde de Lisa care bate timida la usa in spatele căreia ne așteapta motivul pentru care nu am luat micul dejun....și nu doar pentru că mă grăbeam ...
-Tu vorbești!îmi spune șoptit Cassi în timp ce mă împinge în biroul secretarei
-Cee? De ce eu? Socotesc eu dar până să termin doua perechi de mâini mă forțează să fac un pas în față.
-Buna ziua! Spun eu cu un zâmbet mai fals decât dantura ei.
-Ce mai vreți? Ați adus fisele?
-Da! Spun eu in timp ce ii pun pe birou formularul meu și pe cele ale prietenelor mele.
-Bine! Spune ea mușcând dintr-o brioșă cu ciocolata...Puteți pleca! Vorbeste și mă fixează cu privirea !
-La revedere! Spunem noi în cor amintindu- ne toate numele sfinților în timp ce ieșim pe holul ingust.
♥
Trei saptamani mai tarziu de la aprobarea burselor si definitivarea ultimelor aranjamente , ne aflam in aeroport asteptand ora decolarii.Dupa aproximativ 40 de minute eram in avion .
Locul de la geam era al meu ,am asezat cu grija castile in urechi...(nu vreau sa mai rup o pereche) si deja simteam cum somnul isi face simtita prezenta , nu doar la mine ci si la prietenele mele care mi-o luasera inainte.Hei! Vă pupăm! Mulțumim pentru lecturi ,dar acțiunea abia acum incepe!Sper că vă simțiți pregătite sufletește!😂Enjoy,pufarinelor !....Siiii ne citim mâine!😁😉😙
🌸Kookie🌸 & 🍡Mochi🍡
CITEȘTI
Rascolind Prin Trecut //BTS//
FanfictionAtunci când nu știi nimic despre despre trecutul tau lucrurile din jur devin frustrante,dorința de aflare a necunoscutului crescând cu fiecare zi.Dar dacă împreună cu cele mai bune prietene plecați la capătul pământului pentru aflarea adevărului pr...