Rascolind Prin Trecut //BTS//

♥ Capitolul 5 ♥

Anne POV

Privesc parcă în gol frumoasa priveliște când văd că cineva de așează lângă mine privind în aceiași direcție.Imi întorc capul și îl observ pe......

-Hei! Ce faci?spune Taehyung
-Mai bucuram de priveliște...Dar tu?
- Și eu!
- Aici?
-Te deranjează?
-Mnu...dar nu am mai privit apusul alaturi de cineva până acum...
-Acum așa?
-Pai am fost o fire mai singuratica mereu,mai ales în copilărie când priveam singura apusurile in fiecare seara de vară sus pe acoperiș.A devenit un lucru nostalgic acum
-O fire și singuratica? Nu pari deloc așa.
-Datorita prietenelor mele! Sunt ca și familia mea,ele m-au ajutat si mi-au dat curaj sa devin cine sunt acum.
-Ce frumos!
-O doamne,ce idioată sunt....de zece minute nu îmi mai tace gura...îmi pare rău ,nu am vrut să....
-E ok,îmi place să te ascult! Ești drăguță când povestești ceva!
-Mi-ar plăcea să te aud și pe tine povestind...
- Despre mine poți citi pe internet...
-Nu cred tot ce citesc pe internet,ce-ar fi sa îmi povestești tu cate ceva și apoi o fac eu...
-Ok,ce vrei să știi?
-Orice vrei să îmi spui
-Pai numele meu este Kim Taehyung,îmi plac la nebunie copiii, animăluțele,tot ce e mic și drăguț,îmi place să citesc manga,să mă joc,să cânt și dansez dar în special îmi place să îi fac prietenii sa zâmbească.
-Ce drăguț!
-Acum tu! Spune-mi despre ce faci tu in timpul liber.
-Hmmm.... autopsii
-P-p-pofttiim?
-Nu te speria,eu și prietenele mele suntem studente in primul an la medicină iar jobul actual este doar pentru plătirea studiilor și a chiriei apartamentului in care locuim toate 3...
-Deci o să devii medic într-o zi?
-Eu așa sper!
-De ce nu ți-au plătit părinții tăi studiile? Și de ce nu locuiești cu ei?
-Sunt din Romania,cel puțin teoretic...suntem bursiere iar eu nu le pot cere asta alor mei,ar fi prea mult...
-Dar pari de aici,cum adică din Romania...asta e prin Europa...nu?
-Da,e in Europa.De aia am spus teoretic ...ai mei m-au adoptat de aici când aveam 3 luni ,ei erau in vacanta așa că m-au luat cu ei in Romania după...
-Nu am știut...Ai incercat sa îți cauți părinții?
-Nu...până la urmă ei nu m.au vrut...chiar daca mi.ar plăcea să îi cunosc cred că ei nu ar vrea asta...dacă voiau nu mă abandonau acum 19 ani într-un orfelinat...
-Nu ai de unde sa știi ce s.a întâmplat...nu mai spune asta....îți promit că o să te ajut sa ii cauți!
-Serios? Tu ești chiar o persoană bună nu.i așa?
-Si avut vreo îndoială?
-Nu....și.... mulțumesc! Nu știu de ce faci asta pentru mine dar e un gest minunat!
-Aish....când a ajuns conversația asta așa serioasă?
Spune el iar eu râd după care o tăcere ciudată de așterne între noi.

Ofteaza apasat si se ridica incet de langa mine. Eu raman pe marginea pontonului cu ochii atintiti la apa in care se reflecta cel mai frumos apus din lume. Toate bune si frumoase (daca as putea spune  asta) pana cand simt doua maini puternice care ma ridica de la sol si luandu ma in brate in stil mireasa. Ma uit la fiinta care tocmai mi a dat un atac de cord si l vad pe nimeni altul decat Taehyung, care se uita la mine afisand vesnicul lui zambet dreptunghiular ,  ce se  transforma in mai putin de o secunda intr o fata serioasa , uitandu ae fix in ochii mei si spunandu mi " trebuie sa mai zambesti" n apuc sa aud bine cum se termina propozitia lui,  ca ma  trezesc in apa. Idiotul asta chiar a facut asta.... ok , vede el. Intru in jocul lui si ma prefac cum ca n as stii sa inot .

Taehyung P.O.V.

Dupa tot ce mi a povestit toate astea am zis ca ar trebui cumva sa o fac sa rada ...
M am ridicat de pe ponton am stat cateva momente sa ma gandesc daca ceea ce fac e bine  sau mi o voi lua rau de la ea... daca pateste ceva ma o sa ma omoare Bang... dar inainte ma va tortura Namjoon. Eh..asta e..vedem ce iese.

Ma intorc si o iau in brate in stil mireasa, i am zambit putin iar apoi am abordat fata mea serioasa spunandu i " trebuie sa mai zambesti". Nu o las sa spuna nimic ca ii dau drumul in apa.
Am inceput sa rad pentru un moment din cauza reactiei sale comice, dar dupa 2 secunde cand vad ca da din maini haotic , fara a putea sta la suprafata , ma panichez . Ma apropii mai mult de marginea pontonului intinzandu i mana si strigand o cat de mult ma tineau plamanii. Anne ma prinde de mana , dar inainte de a ajuta o sa iasa ...