"Poate ca orasul nu este niciodata cel blestemat, ci oamenii care salasuiesc in el."
Genevieve nu s-a gândit niciodată ca parintii ei vor dispărea din viata ei atât de repede si ca toate sentimentele vor exploda in interiorul sufletului ei ca un vul...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Ai putea spune că liceul devine mai ușor odată cu trecerea timpul și chiar așa si este, dar pe cât de ușoarã a fost prima săptămânã, pe atât de grea urma a doua. Se anunțau teste grele, după lecții colosale si interminabile cu teme complicate si nici nu îți dădea seama când timpul trecea. După weekend-ul liniștit pe care îl petrecusem alături de Dean si familia lui, unul luminos si radios, norii plumburii si îmbibați cu stropi reci de ploaie aparusera deasupra orasului Ravenswood. Acum nu stãtea nimeni afara, pe bãncile din lemn proaspãt vopsite cu lac probabil in aceastã vara, caci apa se scurgea de pe ele in cascade, iar toata scoala se refugiase in cantina imensa ce zumzaia asemenea unui stup de albine.
Încercam să îmi mănânc sandvișul cu pui, cașcaval si salată, pe care il luasem cu câteva minute înainte, dar nu ma puteam concentra decât la cartea ce poposea in poala mea, una din multitudinea pe care trebuia sa o terminam pana la jumãtatea semestrului, cãci vom discuta despre ele la ora de literaturã. Lângã mine, Arden stãtea in poziție turcească, tastând de zor la laptopul micut si acoperit de abțibilduri colorate, de toate formele si mãrimile. Stãteam singure si puteam sa mulțumesc Cerului cã nici unul din cei cu care nu aveam chef sa iau contact astãzi nu se afla la masã, cãci Hayley nu se afisase înaintea mea pana la ora asta, iar despre baieti, Arden spunea ca au avut antrenament, in ciuda ploii torentiale. Pauza era pe sfârșite, iar eu avem ora de istorie in celãlalt corp al liceului.
—O sa întârzii, ii zic eu lui Arden, începând sa îmi strâng cartile si caietele de pe masã. Nu ai si tu istorie?
—Nu am nici o ora pentru care trebuie sa ies din liceu, scuze, spune ea. Vrei sa te conduc?
—Nu, e bine. Nu vreau sa întârzii si tu, ii zic si observ ca mai sunt câteva minute pana se suna de ora. Ne vedem dupã?
—Sigur, îmi zice ea zâmbind. Cred ca Aiden are istorie, zice uitandu-se la ceas. Iar eu am chimie ...la etajul doi!zice panicandu-se.
Închide laptopul repede, adunandu-si cele câteva caiete si plecam amandoua repede, încercând sa nu întârziem. Când am ajuns la usa de la intrare, o rafala de aer rece ma fãcu sa ma cutremur din vârful degetelor de la picioare pana in vârful capului, iar câțiva stropi ratacitori au ajuns pe obrajii mei deja rosii. Degeaba cãutam eu printre caiete umbrela, caci o lãsasem in dulap, iar timpul era prea înaintat ca sa ma pot întoarce dupa ea, dar nici nu îndrãzneam sa ies afara doar cu geaca si gluga de la hanorac pe cap.
Am fãcut stanga împrejur si am alergat in partea opusa a holului, încercând sa nu ma lovesc de toti elevii care se luptau sa intre in clasele lor fara a intarzia. Am pus caietele deasupra dulapurilor si am deschis lacãtul de la dulapul meu repede, scotand umbrela pe care o ingramadisem pe diagonala, pentru a încãpea in micutul dulap, pe lângã toate celelalte carti si ghiozdanul turtit de la greutati. Am încuiat, apoi am luat umbrela si cartile de pe dulap si am luat-o la fuga pe holurile alunecoase ale scolii. Nu mi-am verificat telefonul, doar atunci când a trebuit sa ies afarã, in ploaie. Trecusera cinci minute de când se sunase si vor mai trece încã pe atât pana voi ajunge. Spre fericirea mea, mai vedeam cativa elevi care fugeau prin ploaie spre corpul liceului aflat lângã terenul de lacrosse, dar si profesori care isi puneau servietele in cap si se chinuiau sa sara peste baltile noroioase. Mi-am deschis umbrela, am pus telefonul in buzunarul din interiorul gecii pentru a nu se uda, si am pornit-o încet plin ploaie, fãcând slalom printre apa ce se aduna prin denivelarile gazonului. In afara de zgomotul ploii si strigatele unor oameni nu se mai auzea nimic, iar eu eram mult prea atenta pentru a nu cadea ca sa vad mingea ce trecu prin fata mea si ateriza in baltoaca murdara aflata la cativa metrii de mine. Din instinct am lãsat umbrela in jos, ea ferindu-mã de stropii murdari,si am țipat scurt din cauza sperieturii, dar ploaia deja îmi udase parul ce iesea de sub gluga si fata.
