Grădinile din Ravenswood: Creaturile Nopții

Capitolul XIX: Ciorile aduc vești rele

merit bataie ca a durat atata sa postez ceva..imi pare sincer rau. sper ca inca mai sunt persoane care citesc cartea asta hahah va pup si va anunt ca urmatorul capitol vine mai repede iar celelalte vor fi mai scurte ca de obicei dar mai dese hahah

***

Niciodată nu am vrut cu atâta ardoare să mai stau în pat și să dorm, dar unchiul meu făcuse o învoială și eu trebuia să mi-o țin, așa că m-am ridicat din pat cu toate oasele pocnind și cu toți mușchii urlându-mi de durere.

Lumina dimineții părea mai sfâșietoare ca de obicei, iar drumul către liceu, mult mai lung. Retrăiam aceleași evenimente de fiecare dată când îmi închideam ochii: eu pocnindu-l pe acel băiat, lupta dintre echipe, fuga, Jayce, Dean, Arden și Hayley, Aiden, băiatul care era lat pe jos, apoi dispărut.Lucrurile deloc omenești care se strecuraseră printre celelalte.

Era ora de engleză, când prin difuzoarele din întreaga școală, asisistenta directoarei făcu anunțul care îmi făcu stomacul să se strângă ghem.

—Bună dimineața, elevi! Să se prezinte în biroul directorului Jetkin următorii elevi: Nightfall Aiden, Brynhild Jayce, Storm Dean și Argent Genevieve.

Profesorul de engleză se opri din scris și ne făcu semn cu mâna să ieșim, dar eu nu mă puteam ridica de pe scaun. De ce eram chemată la director? Era în legătură cu aseară? Pocnisem un băiat de un metru nouăzeci și eu eram chemată la răspundere. Aiden se întoarse cu fața spre mine, fără vreo urmă de îngrijoare pe chipul său la prima vedere, dar cuta întunecată ce i se forma între sprâncene îmi dădea de înțeles că ceva nu se lega în mintea lui. Dean, care stătea lângă mine, părea la fel de nedumerit, iar maxilarul îi zvâcnea odată la câteva secunde.

M-am ridicat și mi-am luat geanta cu mine, apoi am ieșit pe hol în șir indian, cu Jayce în urma noastră, a cărui chip nu trăda grijă, interes sau orice alt sentiment.

—De ce te cheamă și pe tine? îmi spune Dean destul de încet, în timp ce parcurgem în oarecare liniște drumul către biroul directoarei.

—Poate pentru că l-a lovit pe David și a pornit o adevărată revoltă?spune Jayce cu un rânjet jucându-i pe față.

—Brynhild, mârâi Dean, cu o privire urâtă.

Îmi dau ochii peste cap și decid să nu spun nimic. Jayce încă era inamicul, în ciuda faptului că mă ajutase. Brusc, îmi aduc aminte de faptul că Jayce îmi dăduse hanoracul lui cu o seară înainte, iar eu îl lăsasem în același colț de cameră, unde îl aruncasem. Cel mai ciudat era că încă mai puteam să simt mirosul lui peste tot peste pielea mea.

Probabil îmi juca mintea feste.

—Gura, voi doi, se întoarse Aiden către cei doi băieți care mai aveau puțin și se luau la bătaie pe holurile liceului.

Ultima dată când fusesem aici, era din cauza Stellei și Amandei. Acum, din alt necaz. Speram să nu fie un necaz prea mare.

Aiden deschide ușa și mă lasă să intru prima, apoi mă urmează și ceilalți. Directoarea Jetkin stătea la birou și scria de zor ceva, cu ochelarii negri pe vârful nasului și cu părul la fel de strâns și de aranjat în acea coadă de cal joasă, reflexiile sale roșiatice mocnind la fiecare mișcare.

—Luați loc dacă vreți, ne spuse ea fără să ridice privirea din foilea pe care le avea în față.

Ne-am foit câteva secunde, dar niciunul dintre noi nu părea că vrea să rămână prea mult aici. M-am uitat la Aiden neîncrezătoare, apoi el mi-a făcut semn să mă așez. L-am simțit pe Dean în spatele meu, pășind ca o felină care își urmărea prada, iar apoi lângă mine s-a așezat Jayce, foarte comod, de parcă făcea acest lucru tot timpul. Aiden a rămas în picioare, alături de Dean, iar câteva secunde nimeni nu a izbutit să spulbere liniștea apăsătoare.