Jocuri infernale

Capitolul 4

  În dimineața următoare m-am trezit obosită fără ca măcar să știu de mine. Aveam ochii roșii și inima nu se liniștise deloc. Știam că asta e ultima zi înainte să fim transportați la conac. Timpanele îmi bubuiau și simțeam cum tot în jurul meu se încetoșează. Azi e ultima zi în care puteam să îmi cunosc adversarii.

  Am încercat să cobor din pat și să mă îndrept la masă. Anellise a venit spre mine cu un aer care exprima puțină teama. Am dat din umeri puțin speriată de fața ei în semn să o întreb ce s-a întâmplat.

  —Cineva a atacat un coordonator al jocurilor și acum trebuie să purtam astea, zice în timp ce îmi întinde în mana niște pantaloni gri cu un tricou cu mâneca scurta de aceeași culoare.

  —Pe aici avem voie cu arme? o întreb pe blonda de lângă mine, uimită și speriată in același timp. Acel cineva care a atacat coordonatorul e de la noi din grupa?

  —Cică nu, din câte am aflat e mai mare, la el e al patrulea an în care e ales, zice ea uitându-se la ușa din dreapta ei care era întredeschisa, iar pe hol se auzeau șușoteli.

  Am luat hainele și m-am dus în baie să mă îmbrac. După ce am ieșit, am luat-o pe Anellise și ne-am îndreptat spre masa grupului nostru. Lângă Anellise s-a asezat Kellany care avea farfuria goală, dar in schimb se juca cu un cuțit în ea. I-am aruncat o privire, după care mi-am întors capul în farfuria mea. Lângă mine s-a asezat Matthew cu un alt tip cu ochii albaștri și tuns foarte scurt, care părea să fie puțin mai scund decât el.

  —Ce faci iubito? Îmi zice Matthew uitându-se cu coada ochilor la mine jucându-se cu niște mazăre in farfurie.

  —Hopa! Matt, frate, deja ti-ai făcut gagica pe aici? zice tipul de lângă el uitându-se când la el când la mine. Ma așteptăm la mai mult de la tine. Măcar de te uitai la cealaltă fată, aia care a fost acuzată pentru răpire. Cum mama naibii o chema?

  —Kellany, zice Anellise în timp ce se uita și ea, în sfârșit, la Matt și la celălat băiat.

  —Și tu ești? zice tipul din stânga lui Matt ridicând o sprânceană și strâmbându-se.

  —Anellise, zice ea făcând o față foarte serioasă de parcă încerca sa își ascundă frica.

  —Și cea din fața ta? Întreabă de data asta bătând cu degetele în masă.

  —Holland, îl aud pe Matt zicând uitându-se în continuare în farfuria pe care o avea.

  Încerc să mă concentrez pe orice în afară de tipul de lângă mine. Nu îl văzusem când urcase pe scena atunci când a fost strigat. Iar chipul lui îmi aducea un aer de aroganță. Era aproape exact ca Matt. Fără frica. Pana când am văzut ceva ce mi-a schimbat părerea. Avea două zgârieturi adânci pe mâna dreaptă.

  M-am uitat spre Anellise cu un aer calm astfel încât să nu își dea seama că vorbeam de el. Știam că frica nu trebuie instaurata de-abia de la început. Nici pe timpul jocurilor nu trebuie. Însă, în asemenea situații, orele treceau de parcă ar fi fost secole, iar tot ce puteai să faci era să te calmezi și să te gândești la tot felul de posibilități, astfel încât să nu înnebunești.

  —El e Alex, mi-a zis Anellise în timp ce se uita la el mâncând. Alex Lightool. Tipul acuzat de abuz fizic.

  —Crezi ca va rezista? o intreb în timp ce mă uit și eu la el cum înfuleca o bucată de omleta.

  —Da, sigur va rezista. Nu i se citește frica pe fată, îmi zice aceasta în timp ce se ridica pentru a-și mai lua ceva de mâncare.

  M-am ridicat și eu la scurt timp după ea, însă nu să îmi mai iau ceva de mâncare ci doar ca să mă îndrept spre camera mea, pentru a-mi aminti ce îmi povestise Tom după ce se întorsese acasă. Însă din păcate nu puteam face nimic. Nu îmi aminteam mare lucru. Tot ce era în mintea mea era despre cum să supraviețuiesc cu acești criminali. Între timp, aud pași pe hol si șușoteli de la un grup de jucători mai mari. M-am îndreptat spre ușă să aud mai bine ce spun.