Flirtând cu partea întunecată // Sebastian Morgenstern //

capitolul 3

Suntem toți în același joc; doar nivelele diferă. Ne confruntăm toți cu același infern; însă cu demoni diferiți.

~⚜~

     Când soarele se făcuse nevăzut de pe cerul orașului iar majoritatea vânătorilor dormeau, luminile casei Clearwater rămăseseră aprinse. Katherine îl ajuta pe Sebastian să evadeze. 

     Nu-i plăcea că trebuia să facă asta. Era nedrept față de semenii ei, îngrijind un demon și ajutându-l să scape, îi trăda, și nici măcar nu avea vreun motiv să nu îl denunțe. La urma urmei, Sebastian era căutat în tot Idrisul.

     Răscolind întreaga cameră, ajunse la concluzia că nu mai avea nicio armă pe care Sebastian să nu o fi "împrumutat-o", deci plecară pur și simplu spre ieșire.

     — Știi, ar fi fost mult mai înțelept să folosim fereastra, comentă el. Nu de alta, dar părinții tăi pot mișuna prin casă și în timpul nopții.

     — Părinții mei nu se trezesc peste noapte, îi replică Kat, tăios. Încetează să mai vorbești despre ce nu știi.

     — Ce te face să crezi că poți să-mi dai ordine?

     — Ești în casa mea, spuse printre dinți. Părinții mei se află în camera de acolo, și un singur strigăt de-al meu îi va trezi și îi va aduce aici. Așa că ai grijă ce spui, dacă vrei să mai ieși din casa asta.

     Spuse toate aceste lucruri indicând o cameră din apropiere, iar Sebastian înghiții în sec.

     — Nu mă pot răni, îngână el, iar Kat își încrucișă brațele.

     — Rămâne de văzut.

     Și se pregăti să strige. Sebastian se cutremură la gândul unei alte lupte și își apăsă palma peste gura ei, înainte să scoată vreun sunet.

     — Bine, zise el, bine, o să-mi țin gura. Doar scoate-mă de aici!

     Zâmbind mulțumită, Katherine îl lovi cu umărul și ieșii pe ușă.

     Jumătate de oră mai târziu se aflau aproape de ieșirea din oraș. În jurul lor era beznă, iar liniștea nopții făcea ca drumul să pară straniu. Katherine îl privi scurt pe Sebastian; mergea detașat, cu mâinile în buzunare, privind din când în când dintr-o parte în cealaltă, asigurându-se că nu sunt urmăriți.

     Eu îi salvez pe toți, gândi ea, înciudată. Dar pe mine cine mă salvează?

     — Nu te baza pe nimeni, zise el deodată, iar Kat descoperii că o privea. Fii independentă. Învață să te salvezi singură.

     — Ciudat sfat, venind de la o persoană care nu a fost în stare să se salveze singură, bombăni, întorcându-și capul.

     — Oh, dar am fost, zise el, amuzat. Adică, nu orice demon ar fi în stare să se țină pe picioare în starea în care am fost eu și să găsească o persoană atât de proastă, încât să-l ajute să scape.

     Kat tresări involuntar, repetându-și în minte ultimele cuvinte. O persoană atât de proastă care să-l ajute să scape. Avea dreptate. Nu oricine ar fi încălcat legile și l-ar fi lăsat să intre, nu oricine i-ar fi îngrijit rănile înainte să se asigure că nu este un pericol, și doar o persoană proastă l-ar fi ajutat în continuare, fără să se gândească la consecințe. Katherine făcuse toate astea, și știa că greșise —totuși, nu regreta. Dar vorbele lui o răniseră profund.