A desenat pe trupul lui
Lovit şi vânăt tot,
Cu unghiile de la mâna dreaptă
Un sinistru cap de mort.
Pielea se despărţea în valuri,
Sub unghia tăioasă,
Pe care o mai rodea când si când
Să rămână la fel.
Şi desena fără pigment,
Căci amprentele se marcau în suflet.
Aparent rămânea doar
O puternică zgârietură.
Picuri de sânge cădeau pe ciment
El scrâşnea din dinţi şi suporta.
Era pedeapsa ce-o-ndura,
Pentru nimic.
Dar celula era mai strâmtă,
Iar el nu mai putea nici respira.
Iar unghiile lui de la mână erau tocite.
Atunci a trecut să deseneze, ca-ntr-un poem,
şi cu mâna stângă.
