Îngheţau cântece de viori
Pe buzele ei.
Din zăpadă se formau dirijorii
Inimii ei.
Pe gâtul ei curgeau înflăcărate,
Picături de vinuri scumpe,
Iar osul cel alb şi puternic permitea
Vinului, umărul să-l inunde.
Genele ei clipeau picuri de soare,
De-i scânteia privirea,
Iar apele zâmbetului-i purtau la vale,
În sticle de cristal, amintirea.
Printre degete-i se scurgea
Cerneala moartă,
Pe piele-n mâzgăleli îşi desena
Viaţa ei toată.
Ce trist şi greu suspinu-i cade,
Ca un bolovan de metal în cap.
I-a trebuit jocuri cu iele
Şi-a încheiat al diavolului pact.
Doar ochii-i mai sunt: goi
Şi fără suflet.
Şi-ntr-o zi, şi noi şi voi,
Vom îngâna un cântec.
Un cântec de vioară, îngheţat,
Pe buze şi pe urlet..
