Găsindu-te a fost
O vânătoare de comori,
Printre stele ce-şi plâng
În ploi, ale lor visări.
Întâlnindu-te a fost
Ca un ciripit vesel,
Ce a trezit dimineaţa
Cu lacrimi de rouă în ochi.
Privindu-te a fost
Ca o adiere uşoară
A vântului sălbatic,
Printre dunele deşertului.
Iubindu-te a fost
Ca un crepuscul de soare
A cărui faţă-n plină văpaie
Nu s-a mai întors.
Urându-te a fost
O dragoste acută,
Pe a mărilor chemări,
Într-o sticlă cu dop de plută.
Părăsindu-te a fost
Ca frunzele toamnei:
Explodând de culoare-n vedere
Şi murind în interior.
Simţindu-ţi lipsa a fost
Ca o iarnă prea lungă,
Unde albul apăsător
A decolorat o inimă bună.
Iertându-te a fost
Roşu în flăcări,
Precum un soare-n amurg,
Ce însângerat, s-a întors plângând.
