Obişnuiam să fiu o mare,
Iar tu nisipul:
calm şi cald, de iunie.
Mă linişteai cumva
În fiecare noapte,
Când simţeam furtuni pe ape.
Mi-am adâncit valurile spumoase,
În particulele tale aurite.
Şi am dormit aşa
Ani, minute, poate zile...
Când m-am trezit,
Am simţit Soarele mai cald decât tine.
Iar valul mi-a fost zbuciumat.
Un zâmbet trist din scoici şi alge,
Pe buzele de nea mi s-a format.
Era decembrie, iubite!
Şi apele mi-au îngheţat...
