Îmblânzirea tigrului

Timp

Trecuse un an și jumătate de când Luca dispăruse fără urmă.
Kara juca periculos și câștiga mereu. Reușise să strângă o avere impresionantă.
Pe Silviu îl transformase într-un semi aliat. Ajunsese în pat cu dușmanul dar oricât de mult și-ar fi dorit să îi dea o șansă reală, ceva o oprea. Știa că Silviu se îndrăgostise de ea și profita din plin. Ajunsese să o protejeze de toți ceilalți fără ca ea să îi ceară asta.
-De ce mă protejezi Silviu? Dacă ar reuși cineva să mă scoată din joc tu probabil ai fi cel mai câștigat...
-Nu e adevărat, a răspuns el. Tu ești dușmanul cu care dorm în pat. Te cunosc și deja știu felul în care operezi. Dacă cineva te-ar scoate pe tine din joc, acel cineva ar avea pretenția să mă scoată și pe mine.
În momentul ăsta tu ești răul care îmi face bine.
-Sigur nu e alt motiv? a întrebat ea tachinându-l din priviri.
-Ce vrei să implici?
-Nimic deosebit, a răspuns ea precaută. Știa ca Silviu era un barbat orgolios. Nu voia să creadă că îl ridiculizează pentru sentimentele lui.  Speram să aud un răspuns mai romantic. Azi sunt mai mult pisică decât tigru,  a zis ea râzându-i în ureche.
-Kara, eu nu mă rog de nici o femeie. Știu bine că asta e tot ce poți oferi. Nu voi îngenunchia niciodată în fața inimii.
-Bine faci! Sper să mă înveți și pe mine asta.
-Știi... niciodată nu mi-ai spus cine e tatăl copilului tău și nici cum de te-ai pricopsit cu tigrul ăla.
-De ce vrei să îmi strici starea Silviu?
-Nu vreau să îți stric starea dar vreau să aflu. Adică ai un tigru pe nume Sandokan, ca animal de companie. E normal să îți pun întrebări...
-Pe Sandokan l-am găsit aici, când m-am mutat. A fost sa fie pentru mine. Ne-am înțeles din prima clipă în care ne-am privit și am știut că s-a născut să fie al meu.
Silviu nu era prea mulțumit de explicație.  I se părea mult prea ciudat ca Luca să plece și să îl lase pe Sandokan în spatele curții abandonat, unei străine...
-Ok... şi tatăl copilului? Cine e? Unde e? Ce e cu el?
-Tatăl copilului e mort. Și e un subiect închis Silviu! Sa fie ultima dată când mă iei la întrebări. Te rog!
-Dacă e mort... căsătorește-te cu mine. Știi că îl iubesc pe Mattia. Împreună am fi mai puternici și fericiți.  Nu cred că poate fi ceva mai sublim decât o viață cu tine. Tu ai fi puterea mea! Pe plan amoros, pe planul afacerilor, pe plan fizic și psihic.
Kara era în șoc. Știa că Silviu o iubea dar ea nu îl iubea... nu ca pe Luca. Silviu era prietenul ei cu beneficii. Ținea la el și era chimie între ei dar căsătorie?  De ce simțea după aproape doi ani că l-ar trăda pe Luca? Își dorea o viață de familie și știa că ar fi fost fericită alături de Silviu. Era un barbat frumos, puternic și dedicat ei în totalitate. Rațiunea îi spunea să accepte propunerea lui dar inima... inima ei încă plângea după Luca.
-Silviu...de ce vrei să strici ce avem? Dacă ne-am căsători vor apărea pretenții și apoi ușor ușor se va strica totul. Și ce avem noi și afacerile.
Ne e bine așa. Îmi ești drag și mă bucură compania ta,  faptul că am un sprijin în tine chiar și atunci când vreau să fiu puternică, ne simțim bine și în pat dar și în afara lui... nu e oare perfect așa cum e? Nu îți e frică deloc că dacă am schimba ceva riscăm sa stricăm ce avem?
-Când știi ce vrei nu riști nimic, a răspuns el tăios. Tu gândești așa pentru că nu suntem pe aceeași pagină. Dar e ok. Uită că am zis. Poate ai dreptate. Nici eu nu sunt cel mai potrivit soț.
-Dacă e să fie... va fi indiferent de fricile mele, i-a zis ea mai împăciuitoare. E timp...
Oare? Oare asta ar trebui să facă?  A trecut atâta timp de când Luca nu mai e în viața ei. Oare ar greși dacă și-ar deschide inima pentru Silviu? Ahh! Inima proastă, nu înțelegi că plângi după o fantomă?  Nu se mai întoarce! !!
În clipa aceea Mattia venea cu pași nesiguri către ei. Se aștepta să îi sară în brațe dar surpriză: se dusese țintă la Silviu, râzând și gângurind dada.
DADA??! îi spuse tata lui Silviu! Normal ca îi spusese, îl vedea în fiecare zi și nu o dată l-a ținut în brațe până a adormit.
Se topise toată și se pierduse în privirea umedă a lui Silviu. Și pentru el era la fel de important ca și pentru ea. L-a strâns tare în brațe și la pupat pe frunte, privind-o pe Kara neîncetat.
Chiar dacă îl iubea pe Luca, trebuia să îi facă loc în inima ei și lui Silviu. Pentru Mattia. Avea dreptul la un tata și se pare ca deja alesese el în locul ei.
I-a zâmbit cald și a spus fără voce " Vă iubesc"