Îmblânzirea tigrului

Tigroaica

Kara hotărâse să lase orice tristețe în urmă. Trebuia să îi ofere un mediu propice copilului ei, pentru o dezvoltare armonioasă.
Încă plângea noaptea de dorul lui dar mai puțin. Acum avea o speranță. Se gândea din nou la viitor.
Luase legătura cu oamenii lui Luca și începuse să se ocupe de cele două afaceri pe care i le lăsase el. Trebuia să aibă grijă de ceea ce primise. Avea să le crească și să i le ofere copilului ei.
Căutase în biroul lui Luca prin toate documentele. Știa ca are bani dar nu știa de unde.
Ușor ușor dezlegase toate firele. Aflase de ce era atât de puternic și era hotărâtă să preia poziția lui. Dorea să îi duca moștenirea mai departe.
Vorbise cu sora ei despre asta.
-Vreau să ajung în locul lui, Ana! Vreau să îi duc numele mai departe!
-Kara, ai înnebunit? a întrebat-o sora ei consternată. Cum să faci așa ceva? Ăsta nu e mediu pentru o femeie însărcinată. Îți aduci aminte cum l-ai cunoscut, nu? Vrei să încerce cineva să îți forțeze mâna prin copilul tău?
-Nu va încerca nimeni asta. Pentru el fac asta și voi lupta ca o tigroaică pentru imperiul lui. Tot ce avea el îi aparține lui de drept. Întrebarea este următoarea : mă ajuți sau nu? Eu oricum sunt hotărâtă să fac asta!
-Kara, nu te juca cu focul! Eu înțeleg că ești supărată, că îi duci dorul... dar dacă el dorea să îi duci moștenirea mai departe îți lăsa totul de la bun început, nu doar două afaceri profitabile. El era băgat în afaceri grele și a călcat pe multe capete ca să ajungă unde a ajuns. Oamenii din politică se temeau de el. A facut multe lucruri rele. Tu nu știi de câte ori a răpit copii politicienilor ca să îi semneze lui diverse. E o lume periculoasă. Nu intra în ea! Mai ales acum când vei avea un copil...
-Deci nu ai de gând să mă sprijini. Ok. Eu oricum o voi face. I-am găsit toate conturile și toate parolele. Dispun de toți banii lui. Voi crea un imperiu pentru copilul meu. Chiar dacă o voi face singură!
-Nu vei fi singură. Sper să te răzgândești totuși. Dar dacă o vei face nu te las singură, i-a spus Ana nemulțumită de decizia ei. Voi fi lângă tine în tot ce ai nevoie. Sper să nu ne semnam sentința singure...
-Nu o vom face surioară. Vei vedea!
În patru luni, Kara devenise cunoscută în lumea marilor afaceriști sub pseudonimul de "Tigroaica". Nu glumise. Investise bani grei dintr-un cont secret din Elveția, care putea fi accesat doar pe baza parolei. Restul conturilor erau blocate, ea neavând drept de semnătura. Avea să se ocupe de formalități după ce se va naște copilul. Contul din Elveția era unul gras și era suficient pentru planurile ei.
Cu ajutorul surorii ei pusese mâna pe niste licitații bănoase. Nimeni nu înțelegea cine e și cum se ridica atât de vertiginos. Deja stârnea invidii și mulți oponenți pregăteau lovituri.
Dar Kara era pregătită. Avusese grijă să își creeze o mică armată. Avea oameni în toate punctele cheie și primea informații din toate părțile.

Rivalul ei numărul 1 era un tip pe nume Silviu Nedaminschi. Înainte de plecarea lui Luca era mâna lui dreaptă. Preluase toate afacerile lui și conducea totul, în numele lui Luca. Până să apară în scenă Tigroaica era mândru de cât de bine mergeau lucrurile. Dar piaza aia rea avea să îi strice jocurile. Pierduse în patru luni trei licitații cu statul. Din cauza ei pierduse cel puțin două milioane de euro. Și culmea e ca nimeni nu știa cum arată femeia asta. Îi știau doar numele Kara Marinescu. Durase ceva vreme până făcuse legătura cu doamna ministru Ana Marinescu. După trei săptămâni de filaj la adresa doamnei ministru aflase în sfârșit unde locuiește nenorocirea aia de femeie. Avusese un șoc. Stătea în casa lui Luca. Nu îi spusese că vânduse casa atunci când plecase. Ce ironie se gândi el. Avea de gând să îi facă o vizită cu doi oameni de ai lui.
Ce nu știa Silviu era că ea îl aștepta.
Intrase peste ea în casă și o găsise în sufragerie. Era îmbrăcată într-o rochie largă, până în pământ, era frumoasă și avea o privire sălbatică. Stătea în fotoliu, picior peste picior și îl privea mândră, mângâind alene un tigru! Oare era tigrul lui Luca? Nu ! Nu l-ar fi lăsat niciodată pe Sandokan. Plus că nimeni, în afară de el nu putea să îl mângâie. Clar era alt tigru! Brusc înțelesese că era periculoasă.
-Bună seara domnule Nedaminschi. Vă așteptam, a zis ea zâmbindu-i arogant. Luați un loc, a zis ea arătând locul din fața ei. Bănuiesc că vreți să vorbim.
Silviu simțea că intrase într-o capcană. De unde știa ea că el va veni? Cine era trădătorul de lângă el? S-a uitat neîncrezător la cei doi bărbați care îl însoțeau. Kara îi citise gândurile exact prin privirea aceea.
-Nu ei m-au anunțat, că bănuiesc că asta te întrebai. Gorilele să aștepte afară. Discuția o poartă oamenii mari.
-Și tu ții un tigru lângă tine, care m-ar putea sfâșia într-o secundă. Nu mi se pare echitabil.
-Dacă ar vrea să te sfâșie, te-ar sfâșia cu sau fără gorile.
-Ieșiți afară, le-a ordonat Silviu iritat.
Kara îl analiza cu o curiozitate fățișă. Era înalt, cu o constituție atletică, deși un pic cam slab după părerea ei. Purta un costum negru, cambrat pe talie. Era brunet și avea ochii negri. Purta barbă. Vedea clar că avea în față un bărbat feroce. Simțea chiar o ușoară atracție pentru el, ceea ce o făcea să se simtă vinovată. Trecuseră doar cinci luni de când Luca dispăruse din viața ei.
El, la rândul lui, o analiza cu aceeași curiozitate.
Rochia ei largă îl lăsa să ghicească. Singurul lucru de care era sigur era că avea un piept voluptos. Avea părul lung și ondulat. Îi dădea un aer sălbatic. Ochii ei verzi îl scanau cu nerușinare. Emana senzualitate dar și prea multă aroganță. Îl irita dar îl și atrăgea.
-Te ascult dragule! Ce te aduce pe la mine?
-Te-ai ridicat cam prea mult și cam prea repede. Mă calci pe nervi și ar fi bine să dai puțin înapoi înainte să te fac eu să dai înapoi, a zis pe un ton amenințător.
Sandokan, simțind tensiunea a răspuns cu un mârâit scurt dar fioros.
Kara a zâmbit văzându-i fața speriată.
-Calmează-te. Nu te va ataca decât dacă îi spun eu să o facă, deși dacă as fi în locul tău aş renunța la atitudinea asta.
-Mi-ai furat trei afaceri extraordinar de bune. Brusc puterea mea nu mai e la fel de mare. Fă un pas înapoi și nu începe un război cu mine!
-Dragule, tu ești cel care nu vrea un război cu mine. Nu îmi place să fac rău gratuit, dar crede-mă ca pot fi de-a dreptul sadică. Am un tigru care s-ar juca bucuros cu tine. Lasă-mă în pace, a zis ea sacadat și amenințătoare. Mulțumește-te cu locul doi și stai liniștit. Poate ne vom înțelege bine, a zis ea pe un ton mult mai seducător decât ar fi intenționat.

În următoarele șase luni Kara își consolidase poziția cu ajutorul Anei.
Născuse un băiat superb ce moștenea frumusețea lui Luca. Îl botezase Mattia, ce însemna Darul lui Dumnezeu.