Inimă de gheață

Capitolul 12:"Fiecare purtăm câte o mască"

...
S:Ești nebună?Nu vreau să am apsențe!
E:Intră în jocul meu și totul va fi bine!
S:Doamne,ce am făcut să merit asta?
E: Nu te mai ruga atât,avem oră cu domnu' de mate,nu știi ce urâcios e ăla,hai!

O iau și intrăm fulgerător în clasă...

Intru fărăsă bat acaparând atenția asupra mea.Sara este în spatele meu.Mă duc încet spre profesor și îi fac cu mâna Sarei pe la spate să meargă în bancă.Trece neobservată,iar eu îmi continui drumul spre profesor știind că acesta are o slăbiciune pentru mine.Ajung în fața catedrei și o înconjor cu degetul arătător până în spatele profesorului.Il aud cum închite în sec atunci când îi pun o mână pe umăr.Mă uit fugitiv în clasă și îi văd pe băieți amuzați la maxim(cred că domnul profesor Collin a făcut o față de milioane), și pe fete cu gurile căscate.Zâmbesc diabolic și mă apropii de urechea profesorului,păstrând ceva distanță ,spunându-i:
-Scuzațimă că am întârziat,nu o să se mai repete.

Fac stânga-n prejur și pornesc spre locul meu .Mă așez și mă uit la profesor.Avea fața roșie și picuri de transpirație se zărea pe ea.Restul orei am stat în bancă așteptând babalâcul să se calmeze.Am un efect asupra lui și îl folosesc când am ocazia.Clopoțelul sună și ies ultima din clasă,dar înainte să ies îi fac cu ochiul lui profu băgându-l iar în stare de șoc.

☀☀☀☀☀☀☀☀☀☀☀☀☀☀☀☀☀

Este timpul să merg spre cantină.Merg cu pași leneși și cu capul sus.Deschid ușile și merg să îmi iau ceva de mâncare.
Ceva?Huh,în cantina asta este comestibilă doar pizza și sucul de portocale.Îmi iau mâncarea și merg spre mijlocul cantinei.La noi sunt grupuri: -populari,fotbaliști,tocilari și alții care nu au nici un grup.Eu mă aflu la cei răi și pe care toți îi ocolesc.Ura!-Ați observat sarcasmul...
Mă așez la masa din mijloc unde sunt prietenii mei și îi privesc pe fiecare în parte.

E:Hei fraților,ce faceți?

Nu primesc răspuns și decid să văd ce au.

E:Ok,care-i treaba?
Mă uit confuză la ei ,dar tot nu primesc răspuns.
-Mia,Giorgy ce e cu voi?
Nu îmi răspund.Ce enervanți sunt!Cred că dacă nu vorbesc rezolva ceva.
Îmi scot ghearele și zgârii masa din lemn.Ce?La liceul ăsta toți suntem vârcolaci.Până și directorul!
Am primit o privire urâtă din partea prietenilor mei.

-Hei,fraților,ce aveți?Spun eu cu lacrimi în ochi.

B:Când aveai de gând să ne spui?Spune Bred cu  vocea răgușită.
E:Ce să vă spun?Spun încercând să îmi dau seama la ce se referă.
J:Că umbli cu tocilara școlii și de noi ai uitat.De când a început școala suntem inexistenți pentru tine!Justin îmi aruncă o privire plină de ură și își întoarce capul in altă parte.
E:Chiar dacă nu am avut timp și pentru voi,nu înseamnă că sunteți inexistenți.
M:Cum poți spune asta?Nu ai avut timp și pentru noi,dar ai avut timp pentru tocilara aia!Îmi scuipă Mia vorbele în față.
E:Ok,înțeleg,vați plictisit de mine.Și așa în ultima vreme am fost doar o jucărie.Am trecut prin lucruri ușare.Doar mi-a murit tatăl,atât!Acum sunt și aleasa lu' pește.Stați liniștiți ,și așa nu o să mă duc să-i caut pe boșorogii ăia jumate morți.Și să știți ceva
-Fiecare purtăm câte o mască,a mea e una zâmbitoare,dar oare ce se ascunde sub ea?Oare ce se ascunde sub măștile voastre?
-Ce se ascunde sub masca ta Bred?Tu vrei să pari un băiat dur,dar în realitate ești cel mai prietenos tip pe care îl cunosc.Îmi aruncă o privire urâtă și își vede de jocul lui în farfurie cu furculița.
-Justin,tu vrei să pari arogant,dar în realitate ești un tip vesel și înțelegător.
Dar nu primesc de la el decât un oftat.

-Mia,lasă moaca aia de "te sparg dacă nu taci",tu ești cea mai sensibilă persoană pe care o cunosc.
Nu apuc să o mai privesc că îmi îndrept privirea spre Giorgy.
-Tu,Giorgy,parcă mai ieri eram la grădiniță și îl băteam pe ăla care ți-a furat acadeaua.Dar acum?Acum este doar cenușă între noi.

Aceste fiind spuse mă ridic și plec.Ies din șoală și merg spre terenul de fotbal.Mă așez pe iarba moale și privesc cerul albastru. Se sună de intrare dar nu am chef să merg la ore ,așa că îl sun pe Director.

Conversație telefonică.
Erika-Directorul  Bob.

E:Hei Bob!
B:Hei dulceață!Nu trebuia să fii la ore?
E:Nu mă simnt prea bine,așa că am rămas pe terenul de fotbal ,la aer.
B:Și cu ce te pot ajuta?
E:Aș vrea să vorbești cu Diriga să-mi motiveze absențele din următoarele ore,te superi?
B:Orice pentru tine,și ai grijă de tine,sper să te simnți mai bine.
E:Mersi Bob,pa!

Sfârșitul conversației.

Stau de ceva timp pe iarbă până când simnt două mâini puternice ce mă înconjurară.Este Max,mirosul lui specific de mentă mă învăluie si mă face să zâmbesc.

E:Ce faci aici ,Max?
M:Te-am căutat peste tot,dar nu te-am găsit,și m-am gândit să caut și înafara școlii.Și uite,te-am găsit!
E:Hei,dacă treci pe la cuib să le spui că nu pot trece vreo câteva zile pe la ei.Nu mă simnt prea bine.
M:Îmi pare rău pentru tatăl tău.Și sper să pot veni si eu cu tine să-i căutăm pe primii.

Ce? NU o să merg eu dapăi să-l iau și pe el.

E:Nu o să merg.
M:Ce?Cum poți spune asta?Nu poți să nu faci asta.Spune Max vizibil iritat.
Mă întorc spre el și mă pierd în cele două oceane ce păreau întunecate,reci.
E:Max,știu că ești supărat,dar nu pot,toată agitația asta e pe umerii mei.Mai întâi cuibul,am responsabilități în treaba asta,apoi tu,nu vreau să ne depărtăm,după asta e moartea tatei.Cunoașterea surorii tale,care apropo ,e chiar drăguță...

M:Hei,de unde o știi pe sor-mea?
E:Poveste lungă.Dar ce este mai important ,este că prietenii mei cred că i-am uitat,și cu apariția surorii tale,mi-am făcut și alți prieteni...E greu Max,totul stă pe umerii mei. E greu,al naibii de greu!Spun eu încercând să nu plâng.
M:Shhhh!Totul va fi bine...

✏✏✏✏✏✏✏✏✏✏✏✏✏✏✏

Hey,fraților!Scuze pentru întârziere!Sper să vă placă acest capitol,aparent puțin plictisitor pentru mine.Capitolul viitor va fi mai interesant, având la bază întâlnirea dintre Erika și Moly(curva încoronată),de la spitalul părăsit.
Bye!✌