Uᴍʙʀᴇʟᴇ Tʀᴇᴄᴜᴛᴜʟᴜɪ

C a p i t o l u l 1 p1

În care ei își petrec ultima zi împreună

Partea 1

   (Flashback)

    Ce s-a întâmplat cu adevărat în urmă cu trei luni...:

     Kirra intră în camera lui Eric, având o presimțire proastă și apăsătoare. Venise la el cu gândul că se va mai liniști.

    Eric își îndreptă privirea spre roșcata care lăsase ușa deschisă. O privi puțin ciudat, dar din cauza stresului Kirra nici nu observă. Până și camera lui complet neagră îi inspira negativitate, însă încerca să ignore acest lucru.

    — Mâine e plecarea, spuse Kirra înghițind în sec, și tremurând, se așeză în șezut, lângă el.

    — Voi fi aici! o asigură el, zâmbind straniu. Kirra își sprijini capul de spatele lui, dar el nu prea îi acordă atenție. Eric icni, ținându-se de cap, iar Kirra se încruntă, îngrijorată.

    — Ești bine? spuse Kirra, mângâindu-l pe Eric pe umăr. El dădu afirmativ din cap.

    — Totul e în ordine acolo? se bagă Ely, fericită că o surprinse pe Kirra lângă Eric, și nu lângă Michael.

    — Hmm, tu, Ely ne ascultai de acolo? își îngustă Kirra ochii, încercând chicotească.

    — Ce? Eu? Elysa Rainbow? Nu, eu...Eu doar am crezut că Eric nu se simțea bine, se agită ea subit.

   — După cum vezi, sunt foaaarte bine, Elysa! îi spuse direct și aspru Eric, cu un zâmbet acru și fals.

    — Ăm...eu o să plec atunci, murmură Ely, rotindu-și privirea prin camera lui și o zbughi. De la atâta negru din camera lui Eric, o luase amețeala la propriu.

    — Venim și noi jos acum! strigă Kirra după ea, dar Ely deja plecase învârtindu-se. Se întoarse către Eric și simți imediat privirea lui ca un junghi în inimă. Însă scrâșni din dinți și îndrăzni să-l ia de mână pe Eric, împreunându-și-o cu a ei.

    Pentru un moment, Kirra ar fi putut jura că Eric se uitase la ea la fel ca prima oară după ce o sărutase. Dar își reveni imediat, umbra întunecată acaparându-i strălucirea inexistență a ochilor.

    În ultimul timp Kirrei îi era frică până să se și întrebe ce se întâmplase cu iubitul ei, de teamă să nu descopere alte lucruri și mai sumbre.

    — Hai să coborâm..., împreună! adăugă Kirra, ridicându-se și trăgându-l puțin. Eric nici nu se clinti.

    Până la urmă, Eric se ridică singur, rânjind drăcește. Îi dădu drumul la mână, apucând-o de talie și lipind-o de pieptul lui. Kirra respiră repede, parcă dorindu-și să se îndepărteze, neștiind de ce. Eric o sărută cam brusc, apăsându-și tare buzele pe ale ei. Fix în același moment, Michael trecu prin fața ușii lui, cu gândul să coboare la parter, unde deciseseră să aibă cu toții o discuție serioasă despre plecare. Michael se opri o secundă în loc, simțind mai întâi că leșină, dar furia îi dădu toată puterea înapoi. Se abținu și schimbându-și total decizia, nevenindu-i să creadă că din nou își hrănise inima cu speranțe artificiale, coborî jos.

    Kirra și Eric coborâră și ei, mai târziu puțin, după Michael, fiind ultimii. Michael se așezase fără să vrea lângă Elysa, care mai avea puțin și zburda ca un mielușel pe acolo. Pe Tina mai mult o enerva atitudinea Elysei de copil de grădiniță, nu că și ea mai avea apucături din astea...