Uᴍʙʀᴇʟᴇ Tʀᴇᴄᴜᴛᴜʟᴜɪ

C a p i t o l u l 7

În care iubirea este soluția, sau nu...

   Oliver parcă mașina lângă cel mai apropiat bar. Avea de când să își înece amarul în băutură până-și va uita și numele. Și probabil își va arunca și toți banii...

    Voia să se liniștească. Voia să uite. Voia să nu-i pese. Voia să scape. Dar această scăpare nu avea să-l ducă pe drumul cel bun.

    Oliver intră în bar, cu mâinile tremurându-i pe lângă corp. Imediat fu întâmpinat de o încăpere întunecată, dubioasă, plină de tipi îndurerați, singuri și alții exagerat de veseli la braț cu fete îmbrăcate nu foarte decent. Oliver simți presiunea privirii lor dezgustătoare, dar nu îi dădu importanță și se așeză la bar, pe un scaun.

    — Nu ești cam tinerel pentru barul ăsta? îl întrebă barman-ul ce aranja niște pahare. Acesta se întoarse brusc spre el, uitându-se cu rânjet batjocuritor. Nu avea mai mult de 20 și ceva de ani, dar era clar că văzuse destul de multe încât să fie expert.

    — 5 shot-uri de whiskey, răspunse tăios Oliver, privindu-l pe barman fix în ochi, convingător...de rănit.

   — Prima iubire? ghici tânărul, zâmbind amar în colțul gurii și pregătind comanda lui Oliver. Alesul nu răspunse, rămânând cu privirea ațintită asupra cheilor de la mașină ce le rotea printre degete, ca un tic nervos. Trebuie să fie îngrozitor, continuă barman-ul punându-i pe masă primele 3 shot-uri.

    Oliver își puse cheile în buzunar, uitându-se în gol la pahare. Văzu puțin în ceață, lacrimile dorind să-i aline suferința în locul băuturii. Oliver se abținu, încordându-și maxilarele și subestimându-se.

    " Nu mai ești un copil, Oliver. Nu mai poți fugi de probleme. Nu mai poți fugi de trecutul necunoscut, prezent, sau viitor. Nu mai poți ascunde adevărul gândindu-te la alte posibilități. Ai aproape 18 ani, prostănacule!" se mustră el în gând și hotărât apucă primul pahar și-l dădu pe gât într-o secundă. Procedă la fel și cu al doilea, dar când dădu să bea și al treilea shot, se opri puțin strângându-l.

   " Carla, obișnuiai tu să fii drogul de care nu puteam să mă lipsesc. Tu erai cea care-mi umplea inima. Acum alcoolul este combustibilul inimii mele, nu iubirea noastră pe care ai trădat-o..." își spuse el în gând și înghiți încă două shot-uri.

    Mai avea doar unul, dar deja simțea cum ar putea scuipa foc. Îl cuprinsese o căldură falsă, trecătoare. Nici pe de parte precum aceea când ea îl lua în brațe și nu își mai desprindea capul de pieptul lui. Însă, Oliver era depășit de situație și se lăsa păcălit de căldura înșelătoare a uitării.

    Alesul termină repede și celălalt shot, simțind cum băutura puternică își lăsase ghimpi de foc în gâtul și stomacul lui. Plăti, nici el nu văzuse cât, dar barman-ul păru fericit de generozitatea lui. Cu capul cuprins de flăcările alcoolului, își scoase cheile de la mașina, încercând să le țină în mână.

    — Hei, eu n-aș conduce îl locul tău! Ar fi sinucidere curată! strigă barman-ul oarecum, simțindu-se nevoit să îi atragă atenția.

   — Hahah... Eu sunt h..un aless! îi răspunse Oliver râzând exagerat și bâlbâindu-se. Barman-ul își văzu nepăsător de treaba lui, încruntându-se la afirmația lui Oliver.

    — Probabil alesul morții, pufni el, murmurând fară să-l audă nimeni.

    Oliver reuși cumva, în pașii de dans ai beției, să iasă din bar și să se apropie de mașină, sfârșind să se rezeme de ea. Trase de portiera din față, apoi își aduse aminte că nu o deschise. După o criză de râs, reuși să intre până la urmă în Jeep, înainte să cadă.