SKY
Mă uit la imaginea mea reflectată în oglindă și încerc să mă concentrez asupra altor lucruri, la materialul care îmi acoperă trupul până la coapse, dar mă tem că mintea îmi stă în altă parte.
Nu am realizat cât de înalt și bine făcut este tipul ăla până când el și-a pus brațul în jurul meu. Suficient de înalt ca să mă poată imobiliza, destul de puternic ca să mă sfâșie cu mâinile curioase și flămânde, atât cât trebuie de solid ca să mă domine și să se împingă cu bestialitate în mine, în ciuda strădaniei mele disperate de a scăpa de sub corpul lui.
Și totuși, în pofida aspectului dur, atingerea lui nu m-a înfricoșat. Din contră, în viața mea nu m-am simțit mai în siguranță și mai protejată. Toată ziua n-a făcut decât să se poarte drăguț cu mine și eu nu înțeleg de ce. Aproximativ un milion de întrebări îmi trec prin cap în momentul ăsta. De ce ar da doi bani pe ce se întâmplă între mine și Keith? De ce s-a purtat frumos cu mine de parcă aș avea vreo importanță în viața lui?
Dar, totul îmi devine clar, într-o clipă. Seamănă cu el, dar nu e Keith. Nu este monstrul care mi-a luat ultima fărâmă de încredere pe care o aveam în oameni, și din cauza căruia am învățat să suspectez pe oricine este capabil să-mi facă rău. Nu este acea fiară care mi-a distrus, pe lângă multe altele, inima și sufletul.
- Deci, cum ți se pare?
Tresar la auzul vocii fără corp, după care mă privesc în oglindă. Aș fi putut jura că toată lumea a plecat iar eu sunt singura persoană rămasă în magazin.
- Ești sigură că asta e o rochie? întreb, încruntându-mă la mormanul de haine aruncate într-un colț. Arată mai degrabă ca o cămașă.
- Sper că veți veni cu toții. Fără scuze. Sky, ai auzit asta?
Las draperia cabinei de probă parțial deschisă și fac un pas afară.
- Da? Unde?
Amber se întoarce către mine, pozând cu mâinile în șolduri.
- Ai uitat că vineri seara găzduiesc o mică adunare la mine pentru a sărbători începutul nostru la colegiu?
Primesc invitația cu o față calmă, inexpresivă. Nu este pentru prima oară când Amber mă obligă să merg la o astfel de petrecere, dar chestia este că nu mai sunt genul petrecăreț ca înainte.
Casc gura ca să-i răspund, dar Amber nu îmi dă răgazul.
- Nu sunt supărată pe tine. Nici măcar pentru că nu mi-ai spus despre Shawn.
Sprâncenele i se arcuiesc în sus, iar eu scot un mic oftat.
- Nu înțeleg de ce atâta agitație pentru un simplu sărut.
- Credeam că încă te vezi cu Keith. Așa că, da, sunt foarte derutată.
Numai gândul la asta și mă răscolește pe dinăuntru. Mă încrunt la ea, încercând să-i comunic cu ochii mei mai multe cuvinte despre faptul că Keith este un nemernic, dar nu sunt în stare să transmit un mesaj care să-i închidă gura lui Amber.
- Un tip grozav și un sărut, zici? chicotește ea.
Nolan, care n-a scos un cuvânt până acum, clatină din cap și murmură:
- Presimt ceva rău în legătură cu asta.
- Eu, una, nu reușesc să văd nimic fabulos la tipul ăsta... cum ziceai că-l cheamă? spun eu, ignorându-l în totalitate.
- Shawn, rostește Amber, rar și apăsat , încântată că mi-a capturat atenția.
Jenată și mai mult decât confuză de entuziasmul ei, mă mișc, stânjenită, de pe un picior pe celălalt. Fără nicio îndoială, acest Shawn este înalt și chipeș, dar nu sunt interesată de el mai mult decât înseamnă pentru mine orice alt bărbat.
