SHAWN
Mă uit la ceas pentru a vedea dacă mai am timp pentru o altă țigară înainte de curs. Nu, doar patru minute rămase până când trebuie să fiu în această încăpere. Când îmi ridic privirea, o văd pe Lexie clătinând din cap dezaprobator. O ignor și mă prăbușesc în banca mea, pretinzând că nimeni nu mă poate vedea dacă continui să alunec în scaun.
Încerc din răsputeri să-mi aduc aminte cât mai multe detalii, dar să fiu al naibii dacă înțeleg ceva. Șatena a făcut primul pas spre sărut sau eu? Poate. Probabil. Habar n-am. Tot ce știu e că dintr-o dată limba ei era în gura mea și a mea într-a ei și mă simțeam atât de bine, dar asta a fost înainte ca ea să murmure ceva cum că n-are aer și să devină absolut, complet țeapănă. Iar apoi... Apoi a fost dusă, precum se risipește fumul.
Încep să mă întreb dacă chiar a fost aici, sau doar mi-am imaginat-o, dar glasul lui Lexie care mă strigă îmi întrerupe gândul.
- De unde o știi pe fata asta, Shawn?
Scrutând tavanul fără o țintă anume, mă încrunt la tonul înțepat.
- Nu știu la ce te referi.
Lexie pufnește, gesticulând larg din mâini, de parcă ar avea o cădere nervoasă.
- Te-am văzut sărutându-te cu ea, Shawn! Te-am văzut sărutându-te cu fata lui Jayden Turner.
- Ah, da, omul sperietoare Turner. Eram sigur c-am mai văzut-o pe undeva! spune o voce masculină, veselă.
Pe sub spâncene văd cum ochii din jurul meu găsesc rapid chestii interesante de văzut pe pereți și-mi dau seama de faptul că jumătate dintre ei identifică numele menționat de către Lexie. Confuz și chinuit de curiozitate, lucru care nu mi se întâmplă foarte des, îmi mut privirea asupra lui Troy.
- Ce îndrugi acolo?
El nu spune nimic, dar pot să jur că fața lui se lumineză. Soarbe din cafea, pe jumatate ascuns în spatele paharului, în timp ce Lexie își sprijină mâinile pe masa mea.
- Tipul este cunoscut pentru duritatea în afaceri sub numele de Demonul Negru. Are atât de mulți bani, încât ar putea să cumpere tot acest colegiu, fără să clipească. Unii spun că el a făcut deja o contribuție considerabilă pentru a obține simpatia decanului, deși alții sunt de părere că a făcut-o din motive personale. Deoarece institutul este o tradiție pentru ei, cei din familia Turner. Dacă vrei opinia mea, eu cred că e mai mult decât atât. Am sentimentul că tot aici și-a întâlnit iubita vieții sale, dar soția lui este un subiect interzis pentru presă.
Deși acesta este, probabil, cel mai stupid lucru pe care l-aș putea spune, nu pot rezista să întreb:
- Ai făcut o fixație pentru individ sau ceva de genul ăsta?
O umbră trece peste fața ei, și trimite un junghi prin mine. Înghițind în sec, mă scufund și mai adânc în scaun.
- Mă întrebi dacă sunt atrasă de cel mai faimos arhitect din Brookyn? Nu.
- Dar ai tot dosarul lui memorat, nu-i așa?
- E suficient să-l vezi o dată, ca să-l reții ușor. Iar tipul apare într-un ziar săptămânal, uneori alături de întreaga lui lume și Univers: Sky, fiica sa.
Un zâmbet îmi tentează buzele. În cele din urmă, îngerașul are un nume.
- Ce s-a întâmplat?
Vocea morocănoasă mă sperie, și realizez că m-am holbat la ea preț de-o clipă fără să spun un singur cuvânt.
- Nimic, zic ridicând din umeri. Doar că nu credeam că poți citi reviste de arhitectură.
