SHAWN
Odată intrați pe șoseaua principală, mă îndrept spre est, către Empire, astfel ca Sky să își poată recupera mașina. Înaintez cu viteză, într-o tăcere meditativă, total dezarmat și derutat. De ce ar vrea să mi-i prezinte pe părinții ei? Nu e ca și cum noi doi ne-am întâlni. Nici măcar nu suntem prieteni, dacă stau să mă gândesc, și asta mă face să mă întreb ce anume îmi ascunde. Ce nu-mi spune și mai mult, de ce am sentimentul că nu vreau să știu răspunsul? Totuși, în același timp, să spun că am fugit ca un fricos și laș ce sunt doar pentru că habar n-am ce-mi ascunde Sky, ar fi o minciună sfruntată.
Iau piciorul de pe accelerație și încetinesc mașina la 70 de kilometri pe oră, iar privirea mea poposește în cele din urmă pe chipul luminat de farurile sporadice ale autoturismelor care vin din sens opus, cu buzele strâns lipite una de cealaltă.
Știu că am dat-o în bară cu Sky și regret profund, dar, vorbind în apărarea mea, invitația de a intra în casa ei m-a amorțit complet, lăsându-mă fără grai, aer, și alte opțiuni mai bune decât alergatul din cauză că reuniunile de familie mă îngrozesc. Sub nicio formă n-aș ști ce să port, ce să spun sau ce să fac, cu atât mai mult în contextul unei lumi pe care mi-o pot doar imagina.
Clipesc și-mi mut din nou privirea spre orizont prefăcându-mă fascinat de parbrizul pe care își fac apariția câțiva stropi răzleți de ploaie, până când un val roșu de furie îmi încețoșează vederea. Pentru că m-am amăgit crezând că am o șansă cu ea. În mod evident, n-am niciuna. Nu m-aș încadra niciodată în lumea ei. Și nici ea într-a mea.
Deodată, în tăcerea dureros de apăsătoare, vocea lui Sky urcă puțin deasupra unei șoapte.
- Te rog nu mai face asta. De ce faci asta?
Străduindu-mă să nu dau importanță fiorului rece care-mi străbate întregul corp, arunc o privire spre Sky, care arată de parcă ar fi desprinsă de realitatea înconjurătoare și dusă într-un loc știut doar de ea în timp ce respiră anevoie apăsându-și pieptul cu palma, ca și cum este pe punctul de a se sufoca. Nu e pentru prima dată când o văd luptându-se pentru o gură de aer, și asta mă face să cred că Sky are o problemă de sănătate.
Pielea mi se strânge de neliniște la gândul că o să i se facă rău. Iisuse, n-o să leșine aici, nu-i așa?
- Fir-ar ar dracului, Sky! Doar respiră, îi spun și mă scarpin nervos la ceafă.
- Te rog, nu mă răni.
N-am nicio idee la ce se referă, dar simt cum un sloi de gheță îmi străpunge inima. Să o rănesc? Asta e dincolo de ridicol. De ce i-aș face rău cuiva, când singura mea intenție e să o iubesc?
- Nu am de gând să te rănesc! Doar uită-te la mine.
Nu-mi răspunde, însă mă privește fix, parcă încercând să își amintească cine sunt și de ce mă aflu aici. Mă privește lung, iar eu fac chestia aia cu înghițitul în sec, fiindcă acea privire îmi taie respirația. Am mai văzut-o în ochii oamenilor, la prea mulți ca să nu o recunosc. Fie când îmi fac treaba în ring, fie în oglindă când mă gândesc la Ryan, e întotdeauna aceeași spaimă, mânie, ură, durere, toate amestecate, și atunci înțeleg. Sky nu e chiar bolnavă, are doar un atac de panică.
Într-o fracțiune de secundă, pare să-și dea seama de prezența mea.
- Te zgâiești la mine, Shawn.
Doar dau din cap și semnalizez la intrarea din față de la Empire, unde, dintr-o singură mișcare, frânez și opresc motorul la un lot distanță de mașina lui Sky. Îmi decuplez centura de siguranță, apoi mă întorc în scaunul meu, astfel că cea mai mare parte a corpului meu este cu fața la ea.
La naiba, că mă zgâiesc. M-a scos din minți de îngrijorare, la ce se așteaptă?
- Ești bine, Sky?
N-aș fi crezut că e posibil, dar Sky devine și mai tensionată la vorbele mele. Arată atât de încordată și fragilă, că fiecare nerv din mine vrea să lovească ceva. De preferat fața acelui nemernic care a pus acea frică în Sky.
- Sunt bine, numai că s-au întâmplat atâtea astăzi și... spune ea, foindu-se încurcată. Sunt doar obosită, bănuiesc.
Eu nu cred asta, dar n-o spun cu voce tare. Mă abțin, pentru că, deși vreau să știu prin ce a trecut ca s-o pot ajuta, ultimul lucru pe care mi-l doresc e să cauzez acestei fete palide ca varul și mai multă durere. Dacă e ceva ce trebuie să fac în schimb, e să-i câștig încrederea, un plan în care am eșuat mizerabil, necesară pentru a trece la următorul nivel. Voi face tot posibilul ca Sky să uite tot ce i s-a întâmplat și chiar mai mult decât atât. Această făptură minunată cu puțin ajutor de la mine își va aminti cum să trăiască fără teamă, cum să zâmbească, cum să iubească, toate din nou, indiferent de consecințe, de cât de complicat devine, sau cât de... Să mă ia naiba, sunt atât de îndrăgostit de fata asta!
- Mulțumesc pentru cina interesantă, zice ea și își desface centura înainte să se întindă după mânerul portierei.
O apuc de încheietură, împiedicând-o să se strecoare afară. E o atingere nevinovată, una care este menită să ofere alinare și consolare în locul cuvintelor care îmi aleargă prin cap.
- Sky, eu...
Îmi întâlnește privirea, iar eu observ că o mare parte din groaza ei a dispărut, dar este încă acolo. Acel tip de durere care te mănâncă pe dinăuntru și care nu te lasă niciodată.
- Ce este, Shawn? întreabă, iar eu îmi retrag mâna.
Respir adânc. Nu-mi vine să cred că iau în considerare asta, dar o fac.
- În legătură cu ce-ai spus mai devreme, mi-ar plăcea să-i cunosc pe părinții tăi, spun zâmbind.
Deși suspiciunea îi îngustează ochii, confuzia ei e adorabilă.
- De ce? Vreau să spun, ce s-a schimbat? Pentru că sunt destul de sigură că am văzut un tip cu hanorac fugind ca ars, când l-am invitat acasă la mine.
- De ce? repet eu pe un ton cât mai firesc. Pentru că suntem prieteni acum.
O tentativă de zâmbet se răspândește pe fața lui Sky, dar se sfârșește într-o grimasă.
- Haide Shawn, abia dacă ne-am adresat câteva vorbe.
Nu mă pot abține să nu zâmbesc.
- Sky, zău așa, ne știm de, cât? Câteva ore? Ne-am sărutat și am mâncat împreună, iar asta ne face prieteni vechi, nu ești de acord?
Ea clatină din cap.
- Trebuie să-ți spun ceva și nici nu știu cu să încep.
Zâmbetul meu lasă instantaneu locul unei încruntări, chiar dacă Sky nu face niciun comentariu legat de spusele mele. După felul cum își încrucișează mâinile în poală și începe să și le frângă, nu cred că o să-mi placă ce urmează să îmi zică.
Notă: Următoarea postare va fi tot dpv al lui Shawn, dar cred ca v-ati dat seama. Si promit sa postez mai des de acum :).
Lectura placuta, sper sa va placa.
