SKY
Sub privirea ochilor imposibil de verzi, cu gene dese, aproape feminine în lungimea lor, senzația că inima îmi bate tare, în toate direcțiile, e enervantă. Ce naiba mi se întâmplă?
Trebuie să fi înțeles greșit că în loc să îi cer lui Shawn să ieșim din această tavernă mohorâtă, dezordonată, și cu un miros de prăjeală suficient de puternic încât să-ți sfâșie căile nazale, am ales să rămân țintuită pe scaunul ăsta.
Nu Shawn este motivul pentru care stau acum puțin într-o parte, rezemată de cel mai inconfortabil spătar din lume, ci fiindcă, preț de o clipă, am vrut să-mi demostrez mie personal că sunt capabilă să comunic. Că încă sunt în stare să pot forma relații. Că, în ciuda suvenirurilor lăsate de Keith pe trupul meu, nu sunt defectă.
Dar aceea clipă este, de altfel, inutilă. Nu e necesar să îmi pipăi abdomenul; e de ajuns doar să îmi închid ochii și deja văd aceleași cicatrici în aceleași locuri. Vizibile. Adânci. Reale. Mă întreb ce ar crede tipul de dincolo de masă, cu părul lung până la urechi, strălucitor, care, deși simplul fapt că observ asta mă scoate din sărite, i se potrivește într-un fel în care n-aș putea explica, dacă m-ar vedea goală. Ar fi dezgustat? Îngrozit? I-ar fi silă de mine?
Un fior de gheață mă străbate din creștet până în vârful degetului mare de la picior, și mai-mai să pufnesc un râs nebun. I-auzi! Să mă vadă goală! Pentru nimic în lume nu l-aș lăsa pe Shawn să-mi vadă semnele ghemotocului de amor eșuat, nici măcar dacă, cu timpul, s-ar dovedi cel mai de încredere și cel mai ascultător prieten pe care l-am avut vreodată.
Nu știu dacă e din cauză că nu sunt pregătită să iubesc din nou, sau fiindcă m-am obișnuit să fiu o prefăcută care mimează fericirea, perfecțiunea, intangibilitatea, și care nu poate să gestioneze realitatea așa cum e ea, dar știu că nu vreau să fiu cazul de caritate al nimănui.
Înghit nervoasă și îi spun inimii să se oprească, să înceteze, sperând ca prin scrâșnitul dinților să primească mesajul clar și răspicat: Dragă inimă, este acest băiat, îngrozitor de atrăgător, pe care vrei să-l plac și de care, cu toate că e greșit, mă simt incredibil de atrasă, dar pe care nu-l vreau. Cu părere de rău, nu-l pot lăsa să te aibă. Nu te pot risca... nu iarăși! Așadar, vrei, te rog, să încetezi să mai bați atât de iute în preajma lui?
- Ești prima fată pe care Shawn o aduce în oaza mea, deci o să fiu prin apropiere, dacă ai nevoie de ceva.
Mă uit în sus la locul de unde vine vocea, și apoi, prefăcându-mă interesată de farfuria care se ițește imediat pe masă, chiar în fața mea, mă încrunt. Oază? Doar privind ruda îndepărtată a acestei shaorma care zace în mijlocul farfuriei, și mi se face rău.
Oh doamne, murmur în sinea mea, în timp ce simt cum ochii mei se măresc. Probabil că nu voi ajunge să supraviețuiesc nopții, dar sub nicio formă n-am să bat în retragere. Faptul că Shawn m-a crezut o răsfățată care are un cont în bancă și atât mi-a lăsat un gust amar în gură și nici un nenorocit de indiciu de ce îmi pasă.
În plus, curiozitatea mă face să vreau să știu mai multe despre tipul căruia viața i-a arătat lucruri pe care n-ar trebui să le vadă nimeni, lucruri pe care eu n-aș vrea să le văd niciodată, lucruri care mă fac tristă și mă deprimă al naibii de mult, și cu care, în urmă cu doar câteva ore, am împărțit un sărut.
- Avem un raft plin cu deserturi delicioase. Ești binevenită să vii să încerci unul, cândva, continuă Arch amabil, oarecum grăbit.
Cuvintele dacă scap vie de aici, ceea ce este foarte îndoielnic, nu mai pun piciorul într-un loc ca ăsta până în ziua când mor, și tot ar fi prea devreme mi se formează pe buze, dar le îndepărtez.
