SHAWN
- Ești geloasă.
În colțul opus celui în care stau, Lexie își întoarce capul și privirile ni se întâlnesc. În cele câteva luni de când locuiesc cu ei, am observat niște chestii interesante care mă fac să cred că Lexie simte ceva pentru Troy, dar n-am menționat asta la nici unul dintre ei până acum.
- Ce?
- Ești geloasă, zic din nou, arătând cu capul spre bar, unde Troy flirtează cu fata drăguță din spatele tejghelei.
Chipul neliniștit al lui Lexie se încordează și mai mult, iar eu zâmbesc și îmi plec privirea la mâinile cu care țin paharul cu apă.
- Și acum ești pe cale să confirmi asta, murmur în barbă.
Justin se apleacă spre masă, râzând.
- Sunt de acord cu Shawn în această privință.
- Nu-l iubesc pe Troy și nici el nu mă iubește, dacă asta vreți să insinuați.
- N-am spus asta, am spus că...
- Măi să fie, privește cine tocmai a intrat.
La vorbele lui Justin, îmi ridic fruntea de la masă, mă întorc cu fața pe jumătate la ușă, apoi, deoarece după câteva clipe totul se încețoșează și nu pot să văd nimic, închid ochii. Lexie mă strigă pe nume iar și iar, dar am nevoie de un minut. Nu poate vedea că am nevoie de un nenorocit de minut?
Pentru cele mai lungi câteva secunde din viața mea, mă întreb dacă nu cumva vederea îmi joacă feste. Îmi spun că-mi imaginez lucruri. Sky nu poate fi aici. Sunt paranoic. Sau poate sunt doar obosit. În speranța că nu e decât o fată care seamănă izbitor de mult cu ea, deschid ochii.
Dar nu e așa. Cam la zece metri depărtare, îmbrăcată într-o pereche de jeanși și un pulover pe gât roșu aprins, cu părul lung, șaten și ondulat natural căzându-i în valuri pe umeri, în fața mea se află Sky. Nu mă pot opri din holbat și faptul că e superbă pare a fi o scuză pentru toți de aici. Prezența ei atrage toate privirile.
- Rândul ăsta e din partea mea.
Încerc să nu rămân cu gura căscată și îmi retrag privirea de la Sky, uitându-mă la tava care tocmai a aterizat pe masă.
- Nu știu ce ați pățit, dar arătați de parcă v-ar fi lovit un camion.
- Camionul se numește Sky Turner, îl lămurește Lexie.
- Glumești, ce naiba caută aici? se miră Troy, urmărind direcția mâinii ei.
Cred că ceea ce Troy voia să spună, și mă frământă chiar și pe mine, e: ce caută o fată ca ea într-un loc ca ăsta? N-am nicio idee, dar ard de nerăbdare să aflu.
Fără să bag în seamă valul de mârâieli care izbucnește în urma gestului meu, îmi părăsesc scaunul și mă întorc la timp să-i văd pe băieții cu care mă antrenez zilnic cum schimbă priviri prelungi între ei. Înțeleg unde se îndreaptă conversația asta silențioasă și nu-mi place deloc. Pornesc în direcția lor, croindu-mi drum cu umerii prin mulțimea aglomerată.
Când sunt doar la câțiva pași distanță, așa cum am anticipat, unul dintre ei îi blochează drumul lui Sky, apucând-o de mijloc și lipind-o de el. Gândul că un bădăran bețiv are mâinile în jurul ei, mult prea aproape, mult prea intim, mă scoate din sărite.
- Ia-ți labele alea împuțite de pe ea! spun calm, mai calm decât credeam că sunt în stare.
- Nu știam că e cu tine, Hamilton, bânguie Santiago când își ridică brațele la nivelul umerilor.
