Secretul Gemenilor I&II *în curs de corectare*

Capitolul 1

Andreea pov

-Ce pisicii mei ai?!
Hai că-ncepe!
-De ce Doamne iartă-mă ai făcut asta?!
-Poţi doar să taci? îl întreb exasperată.
-Nu, vaco! îmi răspunde el nervos.
Fix când vreau să-i dau un pumn în moacă se bagă blonda aia zâmbăreaţă.
-Nu vă mai certaţi! Dar dacă e să vă luaţi la bataie, staţi să-mi fac floricelele! a spus ea pe un ton amuzat.
Eu şi vampirul ăla arogant ne uitam la ea ca la maşini străine. Bine, asta până când a izbucnit blondul ăsta enervant!
-Dar, a vărsat suc pe cămaşă mea nouă!
Ca o adevărată diva ce sunt, mi-am dat ochii peste cap şi am plecat de-acolo. Trebuie să mă-ntâlnesc cu Iris în zece minute, deci...
-Unde dracu' pleci?! mă întreabă blondul.
-Nu e treaba ta! mârâi eu la el. Acum dute la drogurile şi femelele tale de vârcolac! Cred că ţi-e foame! am spus apoi am rânjit superior.
El doar a mârâit. Sau, aşa credeam eu! El şi-a luat jacheta şi s-a întors spre mine!
-Măicuțele voastre mi-au zis *tuse* poruncit *tuse* să am grijă de voi, așa că mergem toţi!
-Ba nu! ripostez eu cu tupeu.
-Ba da! spune el apoi mă ia ca pe un sac de cartofi. Haide, Mirabela! continuă el.
Blonda vine în tăcere după noi. E suficient de deșteaptă încât să ştie că nu e bine să te pui cu Adrian.

~Timeskip pentru că pot :3~

Autor pov (adică je)

Cei trei vampiri, mai mult sau mai puţin, au ajuns la locul de întâlnire al celor două prietene.
-Sper să vină repede, că n-am chef s-aştept! mârâie blondul.
-Doar taci! răspunde o voce arţăgoasă.
Din depărtare, ok nu foarte departe, se apropia cealaltă fată. Din nefericire, nici ea nu era singură! Cu ea mai erau Alexander, gardianul ei, şi însuşi tatăl ei supraprotectiv. Vampirul blond îşi linge buzele la vederea femelei vârcolac, dar se alege cu o palmă după ceafă de la Andreea şi o privire fioroasă de la Cristi. Când cei trei vârcolaci ajung în dreptul vampirilor, adultul dintre ei mârâie dezgustat şi destul de supărat:
-Parcă era vorba de o prietenă, nu trei vampiri! Plus că nu-mi place tipul ăsta!
-Tată, ţie nu-ţi place nicio persoană din afara familiei sau a lui Alexander care se apropie de mine. ripostă calmă tânăra vârcolac.
-Destul, m-am săturat! Mergem acasă! Nu mai ieşi din haită decât să te duci la şcoală! decise tatăl fetei.
-Ce?! Nu! ripostară cele două prietene.
-Ba da, hai acasă! spuse iar bărbatul.
-Ce păcat! plânse fals blondul. Acum hai acasă, am treburi mai importante de făcut! termină el vesel, după care o luă din nou pe fătă ca pe un sac.
O singură mică problemă! Luase fata greşită, dar nu părea deranjat.
-Lasă-mă jos! protestă fata vârcolac lovindu-l în spate, tare, foarte tare.
-Pot trăi şi fără! rânji blondul ascunzând durerea pe care chiar o simţea.
Replica lui nu făcuse decât să pornească o serie de mârâituri din partea ambelor părţi şi îl făcu pe tatăl fetei aproape să sară la bătaie. Adrian o lăsă jos, dar încă nu renunţase! Pusese ochii pe fata asta, iar el nu renunţa până nu primea ce dorea! Cele două tabere o luară în direcţii opuse, prietenele stabilind să vorbească la şcoală. Dar, era un lucru mărunt pe care nimeni nu-l observase. Bine, nu chiar mărunt, fata este destul de înaltă! Oricum nimeni nu observase că ea stătuse în umbră şi ascultase. Deja ştia ce va face! Avea planul în minte! Era planul perfect!

†a doua zi-luni†

Mirabela pov

Ca în orice zi normală, mă trezesc, îmi fac rutina zilnică, mă îmbrac apoi cobor jos unde le găsesc doar pe mama mea şi a Andreei.
-Bună dimineaţa, mamă! Bună dimineața, doamnă! spun eu toată un zâmbet.
-Neaţa, scumpo!
-Bună dimineaţa, Mirabela! Ai văzut-o cumva pe Andreea?
-Nu, eu credeam că e deja aici!
Mama şi doamna Luana par destul de gânditoare. Nu-i nimic, o să aflu eu ce ascund, în font, sunt cea mai deşteaptă din casă! Deodată, mă apucă o durere îngrozitoare de cap şi un imbolt de a mă duce în pădure. De ce? Mă sprijin de masă pentru a nu cădea pe jos, iar o voce tot răsună în capul meu.
Vino! Aici e locul tău! Vino! Avem nevoie să ne ajuţi! Pădurea şi haita au nevoie de tine! Nu e timp! Vino! ACUM!
Ultimul cuvânt a fost o poruncă, iar eu nu mi-am mai putut controla propriul corp. Mergeam ca un zombie spre aşa zisa pădure. Mama şi doamna Luana au încercat să mă oprească, dar când m-au atins, pur şi simplu au leşinat! Sunt speriată, foarte speriată, dar nu o arăt! Nu voi arăta că sunt slabă! Merg, merg şi tot merg de câteva ore. Am încercat de câteva ori să mă opresc, dar fără rezultat aşa că n-am mai încercat. Acum vreo juma' de oră am ajuns într-o pădure! Dar tot nu m-am oprit! Deodată, văd un întreg oraş în faţa mea! Era aşa mare! Aşa frumos! Până să îmi dau seama unde sunt, totul s-a făcut negru.

Cristi pov

-Deci, viitorul pădurii e în mâinile unui vampir, două corcituri străine, Iris şi Alexander? E clar, suntem pierduţi! se plange Vlad.
Au trecut 17 ani, iar el tot nu s-a schimbat! Nu cred c-o s-o facă vreodată!
-Dar, nu ştim ce ne rezervă viitorul! Sunt sigură că o să fie bine! ne încurajează Aniladam.
Biana... Ea ar fi zis acelaşi lucru... Ştiu asta...

Când timpul va veni şi pădurea va fi în pericol, cerul şi pământul se vor uni, iar cei decedaţi vor spera la viaţă!

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
,,Nu toate poveştile au un final fericit.
Cu cât speri mai mult la unul, cu atât e mai departe de tine. Am simțit-o pe propria piele!
-Cristi Mnt. -

,,Orice ar fi, trebuie să continui să speri! "
-Iris Mnt. -

,,Viaţa e un joc! Unul de mâna a 2-a şi blestemat"
-Adrian J. -

,,Tot ce contează e să câştigi! "
-Elementor-

______________________________________
După decenii întregi am revenit şi eu! V-a fost dor? No? No? Bene. Sper că vă place cum v-aţi facut apariţia :3. AndreeaMtt sper că nu te superi că ţi-am creat eu o personalitate, dar tu nu mi-ai zis nimic de personalitate şi te rog să-mi spui cum arată personajul. MiraGaldau ţi-l propun pe Vlad Jr., fiul lui Vlad. Ce zici, e ok? Sper că nu te deranjează că te-am făcut un mic geniu malefic.
Capitol lung ca ăsta nu cred că mai prindeţi😂😂😂

Mă simpt mândră 😎😎😎 (e fără N/A). Asta a fost :3 Ne vedem curând şi încă mai primesc înscrieri la orice parte (bună sau rea). Bye :*