Când zeii pun ochii pe muritori, se sfârșește mereu la fel. Muritorul este abandonat în dragostea sa pământeană. Însă, în momentul în care Sokar o zărește pe micuța Ra, totul în jur se schimbă. În bine sau în rău? Este greu de spus, dar toata lumea...
- Este ultima dată când vă mai tolerez comportamentul delincvent! tună vocea impunătoare a zeului Ra. Pentru numele lui Amon cel Mare, cum puteți să dați dovadă de o asemenea purtare...
Delincvenții în cauză erau nimeni alții decât cei patru copii ai fraților săi, decedați din păcate în războiul ce a dezbinat milenii de conviețuire pașnică. Rămași acum sub aripa ocrotitoare a unchiului lor, Zeul Amon-Ra, cei patru derbedei s-au dedicat unei singure cauze pentru restul eternității: să păstreze armonia încă șubredă, pentru care părinții lor și-au dat viața în mod eroic. Însă, ca orice zei adolescenți nu se pot abține să nu rupă barierele impuse prin reguli stricte de unchiul lor.
- Dacă bunicul Amon a fost invocat în prelegerea unchiului, înseamnă că de data asta nu mai facem curat printre stele. Ci o să vânăm Sfinxul, glumea Sobek cu speranța că unchiul lor îi iubește prea mult pentru a-i pedepsi atât de crunt.
- Pentru a fi sigur că o să vă învățați lecția și pentru că Probele Finale ale Antrenamentului se apropie, o să vă exilez pe Pământ. Acolo o să conștientizați ce înseamnă să fii umil și asumat.
Orice încercare de protest a fost rapid oprită printr-o privire aspră, menită să îi reducă la tăcere. Sceptrul și-a deschis ochii, orbindu-i cu razele soarelui, deschizând portalul spre tărâmul muritorilor.
- Crezi că vor rezista? fiul său Enki a întrebat.
- Rămâne de văzut. Să sperăm că nu vor distruge și lumea aceea, a oftat obosit Ra. Totuși, Horus să fie cu ochii pe ei.
Ajunși în această dimensiune extrem de lipsită de amuzament a pământenilor, cei patru exilați au încercat să se anime cu tot ce au reușit. Sobek a inundat petrecerea în grădină a unor fete, strecurând chiar și un crocodil. Adora să vadă cum oamenilor le dispare culoarea din obraji de frică. Pe de altă parte, fratele său Sokar, a descompus toate preparatele regești ale concursului culinar de la palat. Nefericiții oameni au fugit mâncând pământul, când mirosul putrefacției le-a invadat nările. Sekhmet, vara lor, se bucura cel mai mult de acest surghiun teribil. Posedând puterea leului, își permitea să intre în luptele de stradă ale muritorilor. Avea o plăcere sadică în a-i pune la pământ, arătând astfel că femeile sunt cele mai capabile să închidă gura bărbaților.
- O, haide, Bes! De când am ajuns pe acest ținut blestemat tot ce faci este să te uiți la oamenii ăștia plictisitori! a strigat revoltat de atitudinea surorii lui, Sobek.
- Și o să continui să fac asta până când unchiul Ra își va da seama ca eu nu sunt altceva decât o victimă colaterală. Mereu am de suferit când sunt implicată în farsele voastre puerile! a contracarat țâfnoasă Bes.
Lăsându-și frații să se bată în argumente acide, Sokar și-a îndreptat atenția spre un chip angelic ce picta necontenit lupta verișoarei lui pe o pânză imaculată. Dintre toți, el era poate cel mai serios, în ciuda faptului că participa voluntar la toate glumele inițiate de Sobek. Era, de asemenea, și cel mai macabru când limita răbdării sale era încălcată. Hotărât să afle cine este această făptură fragilă și cu ce drept îi imortalizează sora, și-a îndreptat spatele și a făcut un pas spre ea. Cu al doilea picior a rămas suspendat în aer, iar pentru acest lucru exista un singur motiv.
- Horus, dragul meu prieten, ce vânt te aduce pe Pământ, a întrebat zeflemitor Sokar.
- Nu spre Shu trebuie să-ți îndrepți mânia. De data asta nu m-a adus el. Încă e ocupat să-i fure inima zeiței Maat. Ceea ce ai de gând să faci și tu acum, cu micuța Sharara. Știm amândoi la fel de bine că acest lucru este imposibil și foarte interzis, i-a adus la cunoștință Horus.
- Atâta timp cât eu sunt nemuritor și ea muritoare. Dar, dacă am îndrepta acest mic inconvenient, cred că toată treaba asta cu iubirea ar funcționa și pentru mine, a gândit cu voce tare Sokar.
- Tu chiar ești dispus să renunți la tot pentru o simplă muritoare? Pentru a face parte din existența unui om pe care îl vei pierde cât ai clipi?! a mârâit amenințător Horus, exasperat de această situație.
- Nu e asta dragostea? Nu ea te trece prin focurile iadului și te poartă printre valurile speranțelor ce îți pot sfărâma sufletul? vocifera Sokar. Am trăit atâta timp printre tenebre, acaparat de obscuritatea morții. M-am scufundat în mirosul putrefacției, înecându-mă cu întuneric. Am nevoie de lumina zâmbetului ei timid și pur, să-mi încălzească oasele înghețate de veșnicie. Vreau o iubire asemenea zeilor Osiris și Isis. M-am săturat să am totul și să trăiesc pentru nimic, s-a tânguit epuizat Sokar.
Conștient de menționarea relației părinților săi, Horus s-a resemnat realizând cu durere că în lipsa unei iubiri indestructibile ca cea a lui Isis față de Osiris, el nu s-ar mai fi născut. Nu mai era acum aici să se convingă pe sine că zeii au nevoie de oameni, în aceeași măsură în care oamenii au nevoie de zei. Astfel, cu o bătaie din palmele sale puternice, a pus din nou timpul în mișcare și a dispărut împreună cu ceilalți trei înapoi în piramidele zeului Ra.
- Crezi că am făcut bine lăsându-l acolo, singur? s-a întrebat Horus.
- Sokar a găsit ceea ce a căutat atâta amar de vreme. Are un scop în viață: s-o iubească și să o protejeze. Este întruchiparea întunericului, într-adevăr. Dar a trăit prea mult printre ruinele morții, lasă-l să fie încălzit de lumina ei, Ra a vorbit cu înțelepciunea bătrânului Amon, strângându-i puternic umărul.
- Seth și Nephthys nu vor accepta niciodată o asemenea faptă, a rostit cu teamă în glas Horus.
- Din acest motiv Bes este acum gardianul lor, a șoptit Isis liniștindu-l. Este cea mai potrivită persoană să vegheze asupra lor, ca un înger păzitor. Dar, dragul meu, tu chiar crezi că stăpânul întunericului va lăsa pe cineva să o ia de lângă el pe micuța Ra? Va omorî pe oricine numai dacă se gândește la o asemenea oroare, a chicotit zeița convinsă de capacitatea lui Sokar de a apăra ceea ce iubește.
Povestea lor de dragoste începută în Cairo avea să încline periculos balanța universului ancestral. Însă, pe Zeul Descompunerii nu îl interesa decât prezența plăpândei Sharara în brațele lui. Avea s-o apere cu pretul vieții.
Sharara
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
