Abisal Love

Capitolul 9

Doza ei de nebunie era mai mare decat cea a intregii familii. Intotdeauna era gata sa infrunte provocarea, chiar daca ii putea pune viata in pericol. De aceea Hector trebuia sa ia parte, voit sau nu, la toate aventurile ei. A salvat-o de nenumarate ori, de mult mai multe decat i-a multumit ea vreodata. Acum trebuia sa-si infrunte de una singura unul din cei mai mari dusmani, care o chinuie noapte de noapte - apa.

- Sokar, chiar nu cred ca este o idee buna. Nu voi face altceva decat sa te incurc. Mai bine raman aici si imi fac treaba pentru care m-ai angajat, incerca Sharara disperata sa evite un sfarsit dezastruos.

- Nu ma vei incurca, Sharara. Trebuie sa ne antrenam pe apa, trebuie sa fim pregatiti de orice. Razboaiele nu se dau numai pe uscat, sa stii.

- Stiu, dar...

- Niciun dar, vom merge acolo si ne vom antrena. Sharara, n-o sa patesti nimic. Voi avea grija de tine, bine? Sokar se apropiase atat de tare de ea incat ii putea simti caldura dogoritoare a corpului cum radia prin rochia de satin. A intins bratele pentru a-i atinge umerii, asigurand-o astfel ca se va tine de promisiune.

Antrenamentul pe care Sokar il practica era unul complex. Avea nevoie sa stie sa-si foloseasca la capacitate maxima talentele atat in mediul lui, cat si in teritoriile dusmanilor. Trebuia sa fie capabil sa manuiasca sabia cu maiestrie, s-o transforme intr-o extensie a puterilor lui. Isi exersa zilnic tehnicile de lupta, voia sa fie elegant si agil in aceeasi masura, ucigator si capabil sa tortureze fara sa para un barbar.

Insa mai exista un motiv pentru care voia cu orice pret sa mearga cu Sharara pe lac. Simturile lui ii spuneau ca ea ascunde mult mai multe enigme decat o fata obisnuita, decat o muritoare. Isi dorea atat de mult sa patrunda in universul mintii ei, sa descopere fiecare coltisor ascuns al fiintei ei. Acestea au fost gandurile care l-au strafulgerat cand a vazut-o pentru prima data. Voia sa-i afle secretele, s-o ravaseasca din temelii si sa nu ramana nimic ascuns in ea. Insa trebuia sa aiba rabdare, sa-i castige increderea.

Capituland rusinos, Sharara s-a indreptat cu privirea in pamant spre camera pentru a se schimba. In urma ei, Sokar o insotea tacut.

- In ce va consta antrenamentul mai exact?

- Ne vom duela cu sabiile pe o pluta. Cine cade, pierde. Observand ca se crispeaza, Sokar s-a grabit sa adauge: Nu te vei ineca, nu este atat de adanc. Iar eu voi fi in permanenta langa tine.

Observand ca se relaxeaza, i-a sugerat sa se schimbe in ceva subtire. Hainele groase se imbiba de foarte multa apa, devin grele, o trag inapoi si se poate imbolnavi.

- Sunt flatata de grija pe care mi-o porti, conasule Sokar.

- Este una dintre atributiile mele, lady Sharara. In plus, n-am dori sa-l suparam pe fratele tau.

- Oh, nu, chiar n-am vrea asta, a raspuns serioasa fata.

Sokar a zambit totusi. Era prima data cand o auzea glumind, iar faptul ca purtau aceasta conversatie relaxata in camera ei nu facea decat sa-l bucure. Cand Sharara a intrat in baie, acesta i-a strigat sa nu uite sa-si ia haine de schimb. Nu stie cat va dura antrenamentul, este posibil sa se lase intunericul.

- Poti sa faci tu asta, te rog? Am impresia ca daca voi mai intra inca o data in sifonierul acela pe ziua de azi, nu voi mai iesi.

- Desigur, preferi ceva anume? a plusat zeul.

- Cred ca rochiile din casmir sunt o alegere buna. Vor fi destul de calduroase.

- Cum doresti, lady Ra.

Un ras cristalin s-a auzit dincolo de usa alba a baii.

In timp ce Sokar scotocea camera pentru a gasi ceva in care sa puna hainele, a observat pata de pe covor. O slaba urma de carbune se putea observa, dar in loc sa rada de neindemanarea ei acesta s-a incrutat. Vazuse aceeasi urma si pe cearsafuri, insa nu murdaria il deranja, ci cum se produsese. Era sigur ca Sharara nu se apucase sa redecoreze.