Abisal Love

Capitolul 8

Imensitatea conacului este evidenta de cum pasesti pe iarba galbena a colinei. Vantul tomnatic alearga prin desisul padurii, facand coroanele sa fosneasca amenintator in spatele conacului. Pare atat de parasit la exterior, atat de singur. Odata intrata, Sharara a simtit cum caldura si forfota servitorilor o trezesc din moleseala ce o acaparase.

I-a cunoscut pe toti. Erau trei cameriste, cinci bucatarese, patru servitoare, un valet, un pazitor de chei care avea grija si de crama conacului si trei ingrijitori care lucrau la grajduri. O multime de oameni daca stai sa te gandesti ca singurul locuitor al acestei mosii este doar Sokar.

- Fratii mei au prostul obicei de a veni in vizite neanuntate si de multe ori sunt niste oaspeti foarte mofturosi si obositori. Dar ma bucur sa-i vad neschimbati intotdeauna, a spus Sokar.

- Cred ca ti-a fost greu sa pleci de acasa, sa lasi tot in urma si sa vii aici. Ce te-a facut sa iei aceasta decizie? a intrebat Sharara pusa pe ganduri.

- Sunt in cautarea unui vis. Am decis ca este timpul sa-mi fac un rost al meu pe aceasta lume, departe de influenta trecutului. Ai putea spune ca fug cumva de el, dar cred ca nu mai conteaza daca scopul meu este sa imi doresc un viitor mai fericit.

- Nu iti este teama ca te va ajunge din urma? Fantomele trecutului pot fi necrutatoare, a afirmat fata sigura pe vorbele sale.

- Sunt terifiat de aceasta probabilitate, a marturisit sincer zeul. Insa am decis ca sunt dispus sa-mi asum acest risc pentru ca sufletul meu sa-si gaseasca in sfarsit linistea.

Sharara il privea intens, parca incerca sa-i gaureasca toracele cu privirea ei patrunzatoare. Ochii ei aveau o nuanta atat de fascinanta, devenind chihlibarii asemenea coniacului in lumina soarelui si migdalati in intuneric. Nici nu realizase ca se oprisera in dreptul unei usi imense, ce avea sculptat pe ea un simbol ce i se parea foarte familiar.

- Aceasta este camera ta, miss Sharara. Sper ca te vei simti confortabil aici, iar daca ai nevoie de ceva suna la clopotel. Va veni de indata o servitoare la tine.

- Multumesc, Sokar si te-as ruga sa nu mai fi atat de batos cand mi te adresezi. Suntem de aceeasi varsta, dincolo de orice rang, si as dori sa vorbim mai relaxat.

Socat de franchetea cu care i-a spsus pe nume, apoape ca nu bagase de seama cand a zis ca sunt de aceaasi varsta.

- De fapt, nu suntem. Eu sunt mai...batran.

- Um...nu, ai spus ca trebuie sa ai 20 de ani sa participi la Turnir. Asta inseamna ca peste exact doua zile vom fi oficial de aceeasi varsta.

Logica pe care Sharara o folosea il amuza pe Sokar, insa a simtit nevoia sa lamureasca faptul ca el are multi ani inaintea ei si ca la Turnir poti participa incepand cu varsta de 20 de ani.

- Deci, asta inseamna ca as putea participa si eu? Daca as fi de vita nobila, desigur.

- M...da, ai putea lua parte daca ai avea sange nobil, i-a confirmat Sokar pe un ton abatut. Noapte buna, Sharara.

- Noapte buna, Sokar.

L-a privit cum se indeparta pe coridoarele lungi si slab luminate, gandindu-se daca toate acestea sunt doar un vis. Nu si-a imaginat niciodata ca viata ei avea sa ia o asemenea turnura, credea ca surprizele s-au terminat acum mult timp. A oftat prelung si a deschis usa masiva a camerei.

Mirosea a lavanda si aer proaspat venit prin usa deschisa a balconului. Se pare ca avea priveliste spre padurea deasa, insa nu era destul de sus incat sa priveasca dincolo de ea. A cuprins-o frigul, noaptea aceasta era rece, asa ca a intrat si a privit roata camera. Era mare, uriasa, un spatiu ocupat doar de un pat incapator si plin de perne mici, un dulap atent sculptat cu acelasi semn care se afla si pe usa, o masuta delicata de toaleta si un fotoliu micut in fata semineului aprins. A fost placut surprinsa de aceasta aerisire a camerei. Acasa trebuia sa imparta dormitorul cu sora ei si multe, foarte multe lucruri.