Capitolul 6

26 1 0
                                    

Cu ochi mari, ca ai unui copil curios ce descopera lumea, Sharara il analiza atenta pe boierul Sokar. Parea atat de impunator prin inaltimea sa, dar si gratios prin felul in care ii era construit corpul. Nici prea slab, dar nici prea musculos. Parul blond, ce parea sa capteze razele blande alea soarelui, era ciufulit de briza ce adia constant. Un zambet smecher se juca in coltul gurii lui, facand ca buzele pline sa se unduiasca apetisant; iar ochii, aveau o culoare atat de stranie. La prima vedere pareau verzi ca strugurii, toamna. Dar daca te concentrai suficient de mult pe chipul sau, deveneau de un albastru rece, aproape gri.

Sharara s-a incruntat, o durea capul incercand sa desluseasca misterul din privirea lui. A continuat sa se uite cu nerusinare la el, constatand ca statutul de boier nu se regasea in hainele lui. Desigur, materialele din care erau facute erau de prima mana, iar cusaturile erau realizate cu maiestrie. O viata intreaga a visat sa lucreze cu asemenea stofa, insa era mult prea scumpa. Totusi, un om de rangul lui ar fi trebuit sa aiba cel putin trei bijuterii cusute numai pe vesta, sa nu mai spunem de lipsa totala a paietelor stralucitoare si a culorilor orbitoare. Costumul lui era simplu, negru, un singur detaliu stricand cromatica: un ceas de buzunar din aur, plasat subtil in buzunarul de la piept. Un alt amanunt ce parea sa nu i se potriveasca acestui nobil era pozitia nefireasca a corpului, anume faptul ca se sprijinea de un baston ca si cand era mult prea obositor sa adopte o postura manierata.

- Ma flateaza modul in care ma privesti, miss Sharara, dar poate ai dori sa ma prezinti companionilor tai? Apoi putem merge in conac, sunt sigur ca v-ar prinde bine niste bauturi.

- Da, desigur, raspunse fata cu o incruntatura menita sa-i stearga expresia ingamfata de pe chip. Ei sunt Hector, fratele meu si Marcus, prietenul meu. Baieti, el este boierul Sokar, pentru care voi munci de azi inainte.

Hector a aprobat simplu din cap si i-a strans mana in semn de salut, pe cand Marcus a mormait un „incantat" manandu-si calul spre conac.

Odata ajunsi in fata conacului, cei trei s-au simtit neputincios de mici in comparatie cu miestuozitatea constructiei. Pe langa faptul ca era foarte inalt, se intindea pe toata colina. Era format din trei corpuri, unite prin cate doua poduri solide. Puteai foarte usor sa privesti apusul de pe ele, in timp ce treceai dintr-un corp in celalalt. Cel din mijloc, piesa centrala, avea o prispa sustinuta prin sase coloane masive si inalte din piatra, care iti dadeau impresia unor gratii infioratoare. Acestea protejau usa din stejar gros, pe care urmau sa intre imediat. De-o parte si de alta a prispei se aflau siruri de camere, toate avand ferestre mari, dar opace. Podurile conduceau fiecare la cate o casa mare, cu geamuri mici si opace si cu multe cosuri de fum de la semineele din camera. Caramida masiva din care erau construite facea ca soarele sa se reverse parca mai boem peste ele, sentimentul straniu de singuratate disparand. Intregul conac era construit pe o fundatie inalta, ce permitea apei sa treaca astfel incat sa nu se infiltreze in tencuiala cu timpul.

Frumustea acestui tablou era completata de contrastul dintre pajistea intinsa si lipsita de flori din fata conacului, si padurea fosnitoare, deasa din spatele lui care se intindea pe cativa kilometrii.

Sharara stia ca aceasta padure era considerata o granita periculoasa intre cele doua regate, dar a ales sa pastreze aceasta informatie pentru ea. Fratele ei nu avea si mai multe motive de ingrijorare. Isi strangea pumnii atat de tare din cauza teniunii incat venele bratelor se intindeau, ingrosandu-se asemenea radacinilor copacilor batrani.

Dorind sa termine cu acest episod cauzator de sentimente ostile, Sharara s-a indreptat cu pas sprinten spre grajdul mare, din lateralul mosiei. Era asezat la marginea padurii, astfel ca il putea vedea cu usurinta chiar daca se afla in spatele conacului.

- Se va ocupa servitorul meu de cai, nu va faceti griji. Sunt pe maini bune, spuse cu incredere Sokar. Veniti, pe aici, vom merge in salon.


Abisal LoveUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum