Când zeii pun ochii pe muritori, se sfârșește mereu la fel. Muritorul este abandonat în dragostea sa pământeană. Însă, în momentul în care Sokar o zărește pe micuța Ra, totul în jur se schimbă. În bine sau în rău? Este greu de spus, dar toata lumea...
Era un aer inabusitor. Cairo se afla sub asediul soarelui. Se pare ca puterea zeului Ra se simte pe pamant la fel ca in ceruri, puternica. Lasat singur, Sokar a dezvoltat o pasiune pentru spionat. A urmarit-o pe Sharara timp de o luna. S-a bucurat sa afle ca are o familie la fel de numeroasa ca a lui. Stie ca are o taraba in Piata Orasului unde vinde putinele haine pe care reuseste sa le carpeasca. Pentru o fiinta atat de mica este fascinant cat de multe lucruri poate sa faca. Pe zi ce trece Sokar se declara din ce in ce mai captivat de ea. Reuseste sa inglobeze nenumarate personalitati, ce sunt intr-un total contrast cu aparenta ei infatisare. Intamplarea de acum doua saptamani l-a amuzat teribil, in acelasi timp revoltandu-l ingrozitor.
-Marcus, daca nu incetezi sa-mi mai furi rochiile, o sa-mi ascut sabia intre coastele tale! Se revolta Sharara, satula ca baiatul sa-i tot ia saracaciosele rochii.
-Nu inteleg care este problema, se mentinu Marcus pe pozitie. Ar trebui sa-mi multumesti ca-ti fac reclama. Nici macar o femeie care se respecta n-ar cumpara acele vechituri. Intr-un impuls de furie, Sharara s-a repezit spre fata lui incercand sa-i scoata ochii. Obisnuit cu luptele de strada baiatul i-a parat imediat lovitura. Din pacate nu si-a calculat forta deloc, sarmana fata fiind aruncata intr-o capita de fan. Oricat de priceputa era ea la manuirea sabiei, lupta corp la corp tot ii dadea de furca. Iar in acest caz, a incercat sa rapuna un munte de om. Cel mai afectat, insa, a fost Sokar. Zeul a fost la un pas sa-i rupa gatul lui Marcus dupa aceasta scena, insa nu avea voie decat sa fie spectator. Era tortura curata sa nu se arate in lumea muritorilor asa cum era de fapt. Tot ce putea face era sa priveasca, ascuns in umbra. Stia ca unchiul sau i-a permis sa ramana, dar inca nu era convins sa i se dezvaluie si ei. Odata ce va intra in viata Shararei, totul se va schimba. Ea va fi in pericol, familia ei va suferi, iar lumea pe care o iubeste atat de mult se va narui.
-Iertare, iertare, dupa atatia ani in cusca si pe strada e foarte greu sa ma mai controlez. Totusi esti prea usoara, chiar si pentru tine, se incrunta ingrijorat Marcus. In ciuda faptului ca o sacaia constant, o vedea ca pe o sora mai mica. Cand ai mancat ultima data?
-Mancarea e putina, familia e mare. De cand cu seceta asta, campurile nu se mai cultiva. Conteaza ca ei sa fie bine, eu ma descurc. E in regula, Marcus, a soptit sfarsita. Lupta in fiecare zi sa reziste. Mai fura cate ceva de mancare cand brutarul scotea painea sau cate un mar din piata. Dar prefera sa o captureze strajile regelui decat sa nu fie destula mancare pentru familie. Zaya era cu un an mai mica decat ea, iar Hector era fratele ei geaman. Lucra la curtea regelui, fierar de arme. Il vedea rar, caci razboaiele nu mai conteneau. De la el a invatat tot ce stie. Tatal ei a fost sfetnic la palat. Cand batranul rege a murit, fiul sau a alungat toti oamenii ce constituiau o amenintare la adunarile generale. Acum isi duce traiul invatandu-i pe copiii satului.
Era deja intuneric cand Sharara s-a intors acasa. Ziua ei incepea odata ce soarele rasarea, in piata. De la pranz trebuia sa lucreze in bucataria palatului pana la apus. Cand avea putin timp, fugea pana la marginea lacului. Era aproape de sat si pe jumatate secatuit, dar acolo se putea linisti intotdeauna. Sokar a surprins-o plangand de nenumarate ori in reflexia lacului. In acest refugiu, isi permitea sa fie slaba. Inima putreda a zeului se frangea de fiecare data cand ii auzea suspinele. Chiar si ingerii ar fi plans de durerea ei. Si-ar fi dorit sa fie alt zeu, al belsugului sau apei. Dar el apartinea de intuneric. In cel mai bun caz putea da foc vreunei tufe pentru a opri frigul s-o acapareze.
-Slava voua, zei atotputernici. Slavit fie Ra, mare zeu al Soarelui, care ne apara si ocroteste. Oh, zeita Bes, ai grija de familia mea. Multumesc voua, zei mareti, ca existati. Apoi adormea. Era atat de gingasa incat zeita frumusetii ar fi palit de rusine. Sokar zambi nostalgic la auzul numelui surorii lui. Ii lipseau fratii sai. Dar nu-i lipseau ceilalti zei. In acest moment, nici in ceruri nu e o atmosfera tocmai pasnica. Umbrele soptesc despre uneltiri razbunatoare, planuri marsave si un razboi iminent. Daca se vor adeveri aceste zvonuri, daca luptele ceresti vor lua amploare si se vor pogorî pe Pamant, sfarsitul omenirii va fi necrutator. Asa ceva nu este cu putinta! Nu poate lasa un asemenea dezastru sa se intample. Decizia pe care o va lua trebuie sa fie bine chibzuita. Trebuie sa continue antrenamentele pentru Finala, dar nu poate renunta nici la Sharara. Este atat de aproape de a i se arata. Maine avea sa apara in piata, prefacandu-se un boier interesat de marfa ei. Dupa ce o va cumpara pe toata, o va duce pe colina. Este locul lui preferat, cel mai inalt din Cairo. Vor vorbi, se vor cunoaste indeajuns incat sa o faca sa se simta protejata langa el. Trebuie sa-i castige increderea. Va trebui sa-i ceara anumite lucruri ce nu vor beneficia de timp de gandire. Pentru tot acest plan elaborat isi acorda trei zile, timp suficient sa intareasca legatura intre ei. Apoi se poate intoarce la antrenamentele pe care le va face si cu ea. Dupa ce a vazut-o de ce e capabila cu sabia si cat de razboinic ii e spiritul, e sigur ca va face fata antrenamentului sau. Ii place la nebunie aceasta latura salbatica a ei, care se aprinde ca o torta si e gata sa arda tot ce ii sta in cale.
Sokar
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
