Abisal Love

Capitolul 7

Aventura asta avea s-o coste pe Sharara cel mai scump pret sau avea sa-i aduca cea mai ravnita comoara. A meditat indelung in acea seara incurajata de razele palide ale soarelui ce se stingeau usor. Cu Sokar plecat la grajduri sa verifice caii, si-a luat libertatea sa se plimbe putin prin zona. Insa pasii au condus-o spre podul de piatra ce facea legatura intre corpurile conacului. In zare se vedea o pata stralucitoare, un ochi de apa ce scanteia in nuantele jucause ale apusului. Se intreba cum de exista un lac dincolo de cordonul gros de copaci de la marginea padurii. Privita de la nivelul solului parea mult mai deasa, insa odata cocotata pe acest pod privelistea era alta.

Padurea era un teritoriu neutru si periculos dintre cel doua regate si inca neexplorat de curiozitatea ei. Trebuia sa plece intr-o expeditie curand, desigur, daca scapa de ochii vigilenti ai lui Sokar. Acum, ca se gandea la el, i se parea ca sta de o vesnicie la grajduri. Cand l-a intrebat de ce se mai duce sa verifice caii cand are oricum grajdari muncitori, i-a raspuns ca animalele au nevoie si de atentie. Daca nu le viziteaza constant si nu le ofera putin din timpul lui, vor crede ca au fost parasiti si se vor imbolnavi. Se vor imbolnavi de dor. Destainuirea aceasta o surprinse pe Sharara fiindca la prima vedere Sokar nu parea sa fie capabil de asemenea sentimente.

Decise ca este timpul sa-l caute si sa-l roage sa-i faca un tur al conacului. Oricat de curioasa ii era firea, stia ca nu este politicos si nici sigur sa-si bage nasul prin casa unui boier misterios. Trebuia sa fie un ajutor exemplar pentru ca el sa-si tina promisiunea cu privire la vizitele acasa. S-a indreptat agale spre grajduri in lumina obscura a lunii ce se ivea sfioasa dintre coroanele arborilor.

Prima data a vazut lama, apoi a auzit suierul pe care aceasta l-a facut in aer inainte sa reteze capul unei sperietori. A dat sa tipe, insa dorinta i-a ramas in gat cand a vazut alte trei sperietori metamorfozandu-se din intunericul noptii si incepand sa se miste haotic. O briza rece si un marait macabru au trecut pe langa ea ca fulgerul si abia a putut zari stralucirea lamei inainte ca aceasta sa taie si sa despice inamicii din paie. Inmarmurita de stupoare, frica si un sentiment ciudat de admiratie, Sharara n-a fost in stare decat sa-i murmure numele lui Sokar.

- Oh, buna seara miss Sharara. Va simtiti bine? intreba Sokar amuzat, dar precaut, la vederea stanei de piatra din fata lui.

- Da, da sunt bine, a raspuns aceasta putin balbait. Ma intrebam doar...ce-a fost asta? Credeam, credeam ca le tineai companie cailor.

Sokar a privit-o bland si a chicotit.

- Am facut asta, dar s-au plictisit destul de repede si au vrut sa iasa la miscare. Sunt obisnuiti sa alerge mult si sa stea destul de liberi.

- Miscarea lor consta in pregatirea pentru lupta?

- Nu, pregatirea pentru lupta este miscarea mea. Iti amintesti ca am vorbit cu fratele tau despre faptul ca mi-ar face placere sa te antrenezi cu mine. Ei bine, ceea ce tocmai ai vazut face parte din antrenament.

- Pentru ce este nevoie de toata aceasta pregatire, se interesa Sharara din ce in ce mai intrigata.

Sokar a descaleat gratios si si-a descheiat camasa pentru a se mai racori putin in adierea noptii. Fetei nu i-a scapat aceasta imagine ce expunea un piept bine lucrat si stralucitor in lumina lunii datorita sudoarei ce alerga pe pielea lui neteda. Boierul a invitat-o sa se aseze pe balansoarul din lemn din fata grajdului, pe care il mai foloseau ingrijitorii pentru a se odihni. Avea de spus o poveste si era nevoie ca toata atentia ei sa se indrepte spre el pentru a putea intelege despre ce este vorba.

- De unde vin eu exista anumite evenimente ce au loc o data in viata pentru fiecare om. Unul dintre ele este Turnirul Zeilor si pot participa doar cei care au cel putin un parinte zeu si au implinit varsta libertatii, adica 20 de ani, pana la inceperea Turniului. Sunt trei praguri de trecut in acest Turnir: Abilitatea, Adaptabilitatea si Iscusinta. Iar dupa ce treci de aceste probe ajungi in etapa Antrenamentelor Finale. Aici se da o batalie mai crunta decat orice razboi, unde va trebui sa folosesti tot ce ai dobandit in timpul pragurilor. Se spune ca cel ce va castiga va primi un loc in priramida lui Ra si puterea de a conduce orice lume isi va alege. Bunicul meu imi spunea ca Pamantul este cel mai ravnit inca de pe vremea domniei lui, insa a fost ocrotit pana acum de faptul ca au castigat doar zei care sa nu doreasca distrugerea lui.

- Bunicul tau era un om foarte bun, a soptit fata cu un zambet timid.

- Cum poti fi atat de sigura de acest lucru? a intrebat zeul.

- Putini oameni mai cred in puterea zeilor in timpurile acestea. Si mai putini ii considera demni de a fi venerati, respectati si temuti. Bunicul tau ti-a povestit despre legende despre ei, lucruri bune, care sa ii cinsteasca. Iar ei te vor ocroti toata viata, pentru a-l cinsti la randul lor pe bunicul tau.

Sokar a ras. Un sunet melodios, izvorat din gatul ce se contracta puternic in momentul asta.

- Ei bine, zeii vor avea mult de furca in acest caz. Etapele Turnirului sunt pline de surprize, iar eu abia astept sa le fac fata. 

Serioasa de aceasta data, Sharara a intrebat:

- In ce stadiu al Turnirului esti? 

- Urmeaza ultima etapa, Antrenamentele Finale.

- Si cum te-as putea ajuta eu sa te antrenezi la un asemenea nivel? Am vazut de ce esti capabil si este mult peste toate puterile mele. Sharara incerca sa-l faca sa realizeze ca nebunesc este putin spus pentru ceea ce voia el de la ea. In plus, isi amintgea vag o poveste asemanatoare pe care o auzise in copilarie. Insa aceea prezenta latura temuta a zeilor, de aceea o incerca un sentiment de neliniste cu privire la viitorul lui Sokar.

- Am incredere deplina in calitatile tale si in puterile pe care le tii ascunse in fiinta ta firava, incerca Sokar sa glumeasca. Avea impresia ca nu-l crede si in ruptul capului nu voia sa-i dea motive sa-l creada mincinos. Era prea devreme pentru asta. Avem timp sa-ti perfectionam miscarile pana la prima recolta.

Sharara isi intipari pe fata o expresie socata care ii trada teama din suflet. Pana la prima recolta mai sunt mai putin de trei luni. Ii analiza atenta fata, nu trada nimic, nu se lasa citit sub niciun chip. Se linisti intr-un final, consolandu-se cu faptul ca n-o sa participe niciodata la un asemenea eveniment. Ea nu era de vita nobila.

Pierduta in gandurile sale adanci, Sharara a aprobat din cap si a promis ca il va ajuta cu antrenamentele lui. Insa cand Sokar a propus sa inceapa cu miscarile de baza pentru a o menaja la inceput, a primit o lovitura fulgeratoare in piept. Nu se asteptase la asta si nici la caldura ce-l cuprinsese brusc. Parea ca i-au luat foc maruntaiele, ca i se lichefiaza oasele si ii clocoteste sangele.

- Niciodata sa nu ma mai subestimezi, il atentiona fata autoritara. De unde vin eu, ai nevoie de niste abilitati speciale de a supravietui si de a fugi de garzile de la palat. Asa ca nu am nevoie sa ma tratezi ca pe un copil.

Razand de-a binelea dupa ce isi reveni in simtiri, zeul a ridicat mainile in pozitie defensiva si i-a fagaduit ca o s-o invete in schimb duritatea razboiului pe care el trebuia sa-l poarte. Ca sa vada si ea ce inseamna un razboinic adevarat.

Simtind aluzia pe care Sokar a facut-o, Sharara s-a gandit imediat la Hector. A chicotit la dorinta de neintels a barbatilor de a se infoia si de a se afirma semenea unor cocosi.

- Este tarziu, vino sa te conduc in camera. Maine dimineata iti voi face si turul conacului si te voi informa despre ce ai de facut.

- Cat de groase sunt acele draperii? a intrebat brusc fata.

Luat prin surprindere, zeul a raspuns:

- Destul de groase incat sa nu treaca lumina lunii sau razele soarelui, de ce? se arata el curios.

- De cate ori inchid ochii e ca si cum flacari ar dansa in lumina soarelui, ca si cum o lumina puternica ar incerca sa razbeasca dincolo de pleopele mele inchise.

Sokar o privi ganditor, un sentiment banuitor punand stapanire pe el.